Într-una din vieți
am să-ți dau lumină
să poți să mă vezi…
E un legământ
de tăcere
atunci când conturul inimii
nu mai e de ajuns,
atunci când nu mai ai
ce să-i spui cerului
ca să te cuprindă cu aripi cu tot,
atunci când aștepți întunericul
să cadă ca o bincuvântare
peste partea stângă a ființei,
peste partea dreaptă a neființei.
Întunericul…
întunericul e negru
doar de dragul luminii.
Altfel, fără trecerea
de la o stare la alta a vieții,
cum ai putea
tu, rătăcitor prin lume,
să vezi lumina?
Lumină…
să poți să mă vezi…
