Au trecut câteva luni de când l-am văzut pe Sergiu susținând un act artistic. El zice că a fost un fel de pseudo-stand-up. Eu l-am văzut ca pe un mod de a se arăta lumii altfel decât prin prisma ”normalului”, prin intermediul glumei, al umorului. Însă, dincolo de umor, de spontaneitatea oarecum ascunsă-la-vedere, Sergiu a spus niște lucruri profunde. Și atunci mi-am zis: ”Gata, îl chem la emisiunea Întâlnire de gradul trei”.
Au trecut câteva luni până când, în sfârșit, m-am întâlnit cu Sergiu la studiorile foto SOC. Sau, mai pe șleau, la Cristi Spînu la studio, acolo unde a avut loc emisiunea. Un studio care, cel puțin pentru mine, acolo, în albul fără linii drepte din spatele meu, mi s-a părut ca o navă spațială. Și mi-a plăcut asta. Sigur, unii ar putea spune că e prea alb, că e prea cu ecou sunetul. Însă, hei, așa sînt navele spațiale. Și-apoi, esența contează, nu detaliile. În plus, Cristi e om fain, și te simți bine la el.
– Eu sînt un pic copleșit acum, îmi spune Sergiu, privind la aparatele care înregistrau emisiunea. Dar o să îmi revin.
– Sergiu, eu nu îmi revin mai niciodată. Rămân coleșit, ca de fiecare dată, și după emisiune.
Ca să fiu sincer, mie îmi place starea asta, plină de emoții. Mă face să mă simt viu.
Mi-a plăcut copleșeala asta a lui Sergiu, care, după ce te dă de gol, te face să fii sincer.
Mi-a plăcut omul Sergiu. Mi-a plăcut felul lui de a spune lucrurilor pe nume. Și m-am simțit foarte bine să stau de vorbă cu el. Ba chiar prea bine, de aici (plus pauza prea lungă de la ultima ediție a emisiunii) și vorbitul pe repede înainte (uneori), mâncatul de cuvinte sau nesilabisitul așa cum trebuie (de ceva mai multe ori). Însă, dacă tu, cel care faci ceva anume, nu te simți bine cu tine, cu ceea ce faci, ci vrei doar să aibă un aer profesionist, atunci mai bine dă-o naibii. Că lumea e plină de stereotipuri.
M-am simțit bine descoperindu-l pe Sergiu. Ba, când am prins ocazia (ca să nu-l zăpăcesc de tot) l-am dus și în direcții mai ciudate. Iar răspusurile lui au fost chiar cu tentă filosofică, numai bune ca temă de discuție pentru emisiuni viitoare.
Întotdeauna am apreciat la oameni sinceritatea. Dar nu acea sinceritate brutală, ca și când ți s-ar turna o găleată cu apă rece în cap. Ci acea sinceritatea ușor naivă. Așa l-am simțit și pe Sergiu. Și a fost de ajuns ca să îmi confirm mie însumi: ”Da, Sergiu e un om fain”.
– Ia-ți un minus pe care-l ai și transformă-l în plus, mi-a spus Sergiu, așa printre altele.
Am vorbit despre multe, deși prea puține din câte am fi putut. Însă nu îmi place să lungesc prea mult Întâlnirile de gradul trei. O să urmeze și altele. Până una, alta, urmăriți emisiunea, ascultați-l pe Sergiu. Sigur o să vă placă.
Foarte interesant si sincer acest dialog dintre voi doi! Imi place cum Sergiu isi exprima gandurile prin intermediul umorului si cum reuseste sa spuna lucruri profunde si cu tenta filosofica. Si ma bucur ca l-ai descoperit si tu si ai ajuns la concluzia ca este un om fain. Abia astept sa vad si eu interviul si sa descopar mai multe despre el. Felicitari pentru emisiune!
Dupa ce am vazut actul tau artistic, nu pot sa nu ma intreb cand vom avea parte de o noua repriza de stand-up. Mi-a placut cum ai reusit sa te afisezi lumii intr-un alt mod decat cel obisnuit, prin intermediul umorului si al glumei. Dar, mai mult decat atat, am fost impresionat de profunzimea mesajelor tale. Cand am vazut ca ai fost invitat la emisiunea „Intalnire de gradul trei”, mi-am dat seama ca trebuie sa te am acolo si eu.