M-am simțit, de multe ori, mai acasă în Șimleu Silvaniei, decât în Zalău. Iar asta datorită oamenilor faini de aici, care, de fiecare dată când i-am întâlnit în desele mele vizite în oraș, m-au făcut să mă simt ca unul de-al lor. M-au făcut să mă simt acasă.
Am primit multe mesaje, ori am fost întrebat direct: ”De ce, în ultima vreme, nu mai sînt prezent la evenimentele din oraș? Am pățit ceva? M-am săturat de Șimleu?”
De menționat, din start: articolul nu e o acuză la adresa cuiva. Nici vorbă. Singura motivație a apariției acestui articol e un fel de ”noblesse oblige” față de acei șimleuani care s-au arătat interesați de publicație.
N-am pățit nimic. Și nici nu m-am săturat de Șimleu. Nu am cum să mă fi săturat de Șimleu, pentru că este un oraș care mi-e drag, un oraș unde mă duc de fiecare dată cu plăcere, un oraș care e înconjurat de atât de multe locuri frumoase, despre care am scris, și despre care, sigur, am să mai scriu. Pentru că ăsta e rostul publicației Reporter pur și simplu (sau Sălajul pur și simplu, cum se numea înainte), să promoveze frumosul. Iar Șimleu Silvaniei, cu tot cu zonele din jur, are o frumusețe aparte.
De ce nu am mai fost prezent la evenimentele care au avut loc în oraș? Nu pentru că aș fi avut altceva mai bun de făcut, nici pentru că nu aș fi vrut, dimpotrivă. Însă, printr-o decizie luată de Primărie acum vreo lună mi s-a dat de înțeles (chiar dacă nu direct) că nu mai e de dorit prezența mea la evenimentele organizate de Primărie. Și, ca orice om de bun simț, acolo unde nu ești dorit, unde nu ești binevenit, nu te duci.
Am colaborat câțiva ani cu Primăria din Șimleu, și a fost o colaborare frumoasă. Iar asta e meritul lui Septimiu Țurcaș, un om cu mintea deschisă și care și-a dat seama imediat că a promova un oraș înseamnă, în primul rând, a fi acolo, a-ți dori să-l cunoști. Iar reportajele publicației, scrise de drag, nu contra cost (așa cum se obișnuiește în presă), au făcut mai mult, după cum mi-a spus, decât ar fi putut să o facă campanii de zeci de mii de lei făcute de firme de promovare. Așa că s-a deschis ușa unei colaborări și dincolo de reportaje, asta însemnând evenimentele sociale.
S-a renunțat la colaborare. De ce? Fiecare om are dreptul să își aleagă cu cine vrea să colaboreze. S-a renunțat la colaborarea cu publicația Reporter pur și simplu, în favoarea altcuiva. Repet, e dreptul fiecăruia să își aleagă cu cine vrea să se asocieze. Însă, atunci când ai o funcție publică, cel mai bine e să te interesezi, înainte să bați palma cu cineva, despre cine e vorba. Și dacă tu, ca edil, nu ai timp de așa ceva, de asta există consilieri, care ar fi trebuit să vadă ce spun oamenii despre cel cu care se face o înțelegere de colaborare, ce a făcut până acum, și, mai ales, ce înseamnă să îți asociezi imaginea cu acea persoană, fie aceasta și juridică, sub formă de ziar online. Nu de alta, dar odată ce intri într-un cerc vicios, e greu să ieși. Iar asta poate costa pierderea alegerilor viitoare. Pentru că odată intrat în cercul vicios (sau, cu alte cuvinte, jocul de-a șantajul media, mai voalat sau pe față), dacă nu joci cum ți se cere, vei fi împroșcat cu noroi. Iar asta ar fi trebuit să știe măcar consilierii primarului.
Publicația Reporter pur și simplu e altfel. Un proiect de suflet, nu o afacere, apolitică, neafiliată niciunui grup de interese și care niciodată, dar niciodată nu a făcut și nici nu va face jocuri de genul ”șantaj media”. Sau, dacă vreți, ”dacă îmi dai bani, scriu de bine. Dacă nu, scriu de rău”. Niciodată. Și poate că asta e un punct slab, în lumea de azi, când fiecare are nevoie de un ”cal de bătaie”. Însă îmi asum asta și am să păstrez întotdeauna publicația așa cum e: curată.
La evenimentele sociale organizate de Primărie n-am să mai particip. De ce? Repet: acolo unde nu ești dorit, nu te duci. Așa zice bunul simț. Însă am să continui să scriu despre Șimleu Silvaniei, am să continui să îl promovez. Pentru că Șimleu Silvaniei, cu tot ceea ce înseamnă micul oraș de sub Măgură, merită promovat.
