Așezat la poalele sudice ale Munţilor Meseş, satul Stâna se află într-o microdepresiune de doar câțiva kilometri pătrați.
Satul a aparținut, de-a lungul timpului, de comuna Ungurași (azi Românași), în prezent aparținând de orașul Zalău.
Hotarul actual dintre satul Stâna și orașul Zalău, aflat pe culmea principală a munților Meseș, a constituit, între anii 106 și 271 d.Hr., frontiera de nord a Imperiului Roman, granița fortificată (limes) între dacii din Imperiu și dacii liberi, rămași în afara cuceririi romane. Pe Măgura Stânii și sub Vârful Druia se găsesc urme ale acestor fortificații antice. Prin sat se văd încă urmele unui vechi drum roman, ce trecea de la castrul de la Românași spre Porolissum.
Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1438, când satul apare sub numele de Nyarlo, Felso Nyarlo. Alte atestări documentare provin din anii 1461 Narlo, 1470 Felsewkekes, 1522 Kekesnyarlo, 1525 Kekesnyarlo, 1722 Kekes-Nyarlo, 1733 Felso-Kekes-Nyarlo, Sztana, 1750 Kekesnyalo, 1808 Tyekisul de szusz, 1837 Sztina, 1850 Szina, 1854 Felso Kekes Nyarlo, Stîna, 1930 Stâna, 1966 Stîna.
(foto: Călin Pavăl)
