2000 de kilometri pe bicicletă, pentru suflete nevinovate. Vând aventuri pedalând din Zalău, la Acropola din Atena

Nu locul unde vreau să ajung este destinația. Destinația este călătoria în sine. Destinația este aventura în sine. Destinația este descoperirea lumii de aproape, așa cum doar mergând pe jos ori cu bicicleta o poți face. Destinația este de a mă lăsa pe mine însumi să devin parte a călătoriei, lăsându-mă câte puțin în fiecare loc pe unde trec și luând cu mine câte puțin din fiecare loc pe unde trec.

Acropola din Atena este locul unde se va termina turneul pe bicicletă.  De ce Acropola? Pentru că face parte din povestea lumii. Și pentru că îmi plac poveștile, am ales, de data asta, Acropola din Atena. Deși s-ar putea spune că nu eu am ales locul, ci călătoria în sine mă împinge într-acolo.  

Inițial am spus că plecarea o să fie în iunie, dar din motive organizatorice, va fi la începutul lunii august. Și chiar dacă am spus că merg singur, după ce am făcut publică expediția, am primit o grămadă de semnale, atât de la cicliști din țară, dar și din Serbia. Așa că o să fiu însoțit, în diferite etape, și de alți cicliști cu dor de ducă.

Vând aventuri…  pentru că expediția asta costă mai mult decât îmi pot permite. S-a întâmplat, nu de puține ori, în cei peste 40.000 de kilometri făcuți cu bagajele în spate – atât în România, cât și în alte țări -, să nu îmi ajungă banii de mâncare. Și n-aș vrea să îmi chiorăie mațele într-atât încât să am impresia că îmi scârțâie ceva la bicicletă și să mă tot opresc să văd care-i baiul.

Vând aventuri…  pentru că vreau ca aventura asta să o împart, cumva, cu oamenii care fac ceva ca să ajute sufletele nevinovate, respectiv animalele. Cum adică? Simplu. O parte din banii obținuți din donații vor merge către Asociația Cerșetori la poarta sufletului, acolo unde Alexandra Pașca e un înger păzitor pentru animalele rănite, abandonate, ale nimănui. Suflete nevinovate cărora Alexandra le dă o șansă la viață oferindu-le un adăpost și, mai ales, iubire. Iar asta, iubirea față de animale, înseamnă enorm, într-o lume în care omul consideră că doar el contează, și atât. Pe Alexandra o cunoaște multă lume, mulți știu ce face ea pentru animale. Eu o urmăresc încă de când a început să salveze animale, când a pornit de la aproape nimic. Am văzut-o bătându-se cu toată energia, dând totul (și la propriu și la figurat) pentru sufletele nevinovate lăsate să moară la margine de drum. Alexandra este un om cu un suflet cât o lume, care acum construiește un adăpost modern care va fi ”acasă” pentru toți cățeii care nu au știut niciodată ce înseamnă ”acasă”, ce înseamnă să fie iubiți. Alexandra are nevoie și de sprijinul nostru. Sufletele nevinovate salvate de ea au nevoie de sprijinul nostru.

Vând aventuri…  Asta înseamnă că oricare dintre voi (cei care vreți și puteți, desigur), puteți dona atât cât considerați că e contravaloarea unei părți din poveste. O poveste care va fi transpusă în articolele pe care le voi scrie în fiecare zi a expediției (atunci când va fi posibil). O poveste narată în cartea ce va apărea ulterior expediției, și în care o să fiți menționați fiecare în parte. Asta înseamnă că povestea o să fie și a voastră, și fiecare dintre cei care veți dona veți primi câte o carte, cu dedicație (și cu mulțumirile de rigoare).

Contul în care se poate dona (cu mențiunea ”Acropole”, iar dacă vreți ca toată suma donată să ajungă la Adăpostul Alexandrei, cu mențiunea ”Adăpost”), este:

Mihai Calin Paval – RO53INGB0000999901462814, ING Bank.

Și cam atât, că nu îmi place să cer.