18 ani de aventuri, promovând frumusețea, poveștile și oamenii Țării Silvaniei, în peste 100 de reportaje

Am vrut altfel. De asta, acum 18 ani, în luna iunie, o lună a cireșarilor, s-a născut proiectul Descoperim Sălajul. Întâi doar așa, ca poveste, una pe care, îmi ziceam, o las să prindă viață doar pentru mine. Apoi am scris așa, într-o doară, un articol, și am vrut mai mult, am vrut să îi dau poveștii un contur. Habar n-aveam cum (și nici nu prea conta), însă așa, de dragul aventurii în sine, i-am dat un nume.

La început proiectul a însemnat un singur om, pe vremea când lucram la Magazin Sălăjean.

– Eu mă duc sâmbătă cu bicicleta până la Grădina Zmeilor, am un proiect fain, am spus așa, într-o doară, fără un motiv anume, la sfârșitul programului de lucru a zilei de vineri.

– Vin eu, mi-a răspuns Zoli. Iau bicicleta lui fiu-meu și vin.

Și așa am fost doi, iar proiectul a început să crească, așa că Descoperim Sălajul a avut și un site. Unul simplu, pe care l-am creat cu o carte despre HTML în față, rând cu rând. Așa erau vremurile atunci.

Ne-am despărțit pentru o vreme, eu și Zoli, fiecare mergând pe frumul lui. Apoi, la fel ca la început, cu Descoperim Sălajul, acum 10 ani, în 2012, am pornit un nou proiect. Unul care a luat ființă pentru că am crezut, chiar am crezut că se poate și altfel: Sălajul pur și simplu. L-am căutat pe Zoli și l-am chemat să vină cu mine, și am fost, iar, doi. Apoi a venit Gina, și am fost trei, iar povestea prieteniei, una plină de aventuri, părea fără de sfârșit.

Zoli a plecat într-o altă lume, și am rămas doi. Apoi a venit Ioana, și am fost trei, dar pentru puțin timp. Deci, din nou, doi. Apoi Gina a hotărât că ea nu mai vrea genul ăsta de viață, și am rămas, la fel ca la început, doar eu.

18 ani… Când s-au dus, nu știu. Dar știu cum s-au dus: foarte frumos și au lăsat în urmă amintiri extraordinare, multe, majoritatea, sub formă de reportaje, scrise sau video.

Descoperim Sălajul, Sălajul pur și simplu, Reporter pur și simplu… De-a lungul anilor am descoperit nu doar locuri frumoase, ci și oameni frumoși, unii dintre ei, cu spirit de aventură, devenind și ei parte din proiect. Pentru că, până la urmă, publicația asta e a tuturor celor care iubesc frumosul.

”Ce ai de câștigat din asta?”, am fost întrebat, de multe ori.

Ce am de câștigat? Exuberanța care îți umple ființa atunci când, în mijlocul frumosului fiind, devii parte a acelui frumos. Libertatea de a fi tu însuți. Binecuvântarea pe care o simți atunci când natura te primește la ea acasă ca pe un prieten. Înălțarea spirituală care îți pulsează în privire atunci când ești conectat la energia primordială a vieții, acea energie pe care o poți simți doar ieșind din colivia aurită a societății urbane, refuzând clișeele lumii virtuale. Stima de sine. Bucuria de a putea face ceea ce simt că face parte din mine.

Ce am câștigat? O viață.

Un lung şir de aventuri, toate împletite cu frumusețea și poveștile Sălajului, au căpătat contur, ajungând, astfel, acasă, în publicația Sălajul pur și simplu, apoi Reporter pur și simplu.

Se poate și altfel, mi-am zis, chiar dacă totul în jur îmi arăta contrariul, și anume că oamenii nu vor altceva, se mulțumesc cu spectacolul ieftin, mediocru, lipsit de orice fel de esență a circului mediatic cel atât de la modă. Și, evident, cu foloase financiare. Pentru că jurnalismul zilelor noastre înseamnă, în primul rând, o afacere.

Da, se poate și altfel.

Am lăsat în urmă peste 100 de reportaje despre Sălaj. Și când zic reportaj nu înseamnă făcut poză din mașină, eventual stat la fața locului o oră, după care am plecat, având și altceva de făcut. Nu, pentru că asta e doar o știre mai elaborată. Un reportaj înseamnă a dedica o zi întreagă (sau chiar mai multe) acelui material, pentru a putea să scrii din ceea ce ai trăit, nu din ceea ce ți s-a spus ori ai auzit.

Da, peste 100 de reportaje doar despre Sălaj:

– Atingerea Zmeilor, Provocarea Țicăului, Cliț – Valea Umbrelor, Rakoczi pe bicicletă, În bezna Liii, Muntele de noroi din Racâș, Meseșul extreme, Sub pământ – Tunelul zmeilor, Din creștetul Clitului, spre inima Răstociului, Cleștele peșterii ZolCa, Vîrteșca – Leagănul lupilor,  Cuciulat – Murmurul cascadelor, Meseșul sub țurțuri, Tusa – izbucul zgomotos, Cliț – Umbre in alb, Borza, canionul renașterii, Narcisele cocoroțele din Racâș, Stana Cozlii privită din avena fără fund, Crucea Piscuiului – Străjerul libertăţii, Peştera – Moara lui Pocol, Scotocind prin Casa Tâlharului, Teştioara, ţinutul stanelor şi grotelor, Lupoaia – splendoare la Piatra Lată, Sfinxul. Iezerul misterios. Chiliile din Brusturi, De la Peștera Buhii, spre adîncurile mucegăite ale Peşterii Împuțite, Jac: Pemnița Monului. Chiliile Căminului. Piatra `Naltă, Vădurele – Bogdănaș: Rîpele Căptălanilor și Strămninoasei. Cheud: Ruinele mănăstirii benedictine, Uriașii Clițului. În căutarea Pădurencelor, Simfonia primăverii. Izvorul rece. Piatra Arsă, Izvoarele Barcăului, cu cascadă. Avenul cu sală. Platoul Ponor – Tusa. Peștera crevasă, Buzaș – Cetatea lui Pintea, Valea Rea, cu bunăciuni: De la Huda cu Izvorul Bulbuc, în clopotul Bisericii Dracului, Măgura Priei – Sălajul de la o înălțime de peste 1000 de metri. Iar de acolo, în străfundurile Rîpei Albe, Treznea – Cascadele din Fîntîna Dracului, Teștioara – Tăul groazei. Pietrele Scrise. Colosseumul, Șoimușeni, tărîmul avenelor și dolinelor. Peștera Teului, Rătăcind prin văile Topliței. Peștera Fîntîna satului, Marele Zid surducano-cristolțelean. Avena Zmeilor, Valea Leșului – Cu privirile spre Turnul de Piatră, de pe acoperișul Cetățuii. Cliț – Zidul cu arcade și Peștera cu paianjeni uriași, Misterele Bălții Cehei. Tăul cu biserica de sub ape. Șerpi roșii, strigoi și urioi, Ruinele turnului roman de veghe. Asasinii pădurilor, Valea Hrăii. Citadela de piatră din inima pădurii, Peștera Lii – 150 de minute sub pământ, Sus, la Cozla, sus. Platoul carstic cu OZN, Pe la Halmășd, pe firul văii. Cascada de pe Valea Șipot, Gălpâia. În ținutul vrăjitoarei Galapia. Trecătoarea, Măgura Șimleului. Dacidava, locul în care, cândva, dacii erau la ei acasă, Cheile Babei, stâncăria gri-gălbui de la margine de Sălaj, Pe creștetul Stanei Clițului. Redutele, Între Buciumi și Stârciu, una dintre cele mai frumoase zone peisagistice din Sălaj. Pădurea Verde, Cheud. Lumea ascunsă a Țării Silvaniei. Din nou, la ruinele mănăstirii benedictine, Pe lângă Chichișa, admirând frumusețea pitorescului naturii. Lumea pierdută, Măgura Șimleului, la Piatra Șoimului. Un loc de o frumusețe aparte. Superb!, Pe dealurile de lângă Brâglez. Turnul cu ferăstruică. Gresiile uriașe cu rădăcini, Măgura Moigradului. Sus, la daci, sus, Pe Platoul Ponor, pe lângă Tusa, într-un loc de o frumusețe aparte, Într-un crâng de mesteceni, la marginea poienii de lângă Mlaștina Iaz cea plină de mister, Cel mai frumos drum din Sălaj. La Făgetu, într-una din cele mai frumoase zone peisagistice, Altarul de la Cristolțel. Deasupra stâncilor, într-un loc superb din Sălaj, Rezervația peisagistică Tusa-Barcău, în topul atracțiilor turistice din Sălaj. Cascada verde superbă. Foc de tabără, Prisnelu Vălișoarei, cel mai frumos loc din Sălaj, și unul din cele mai frumoase locuri din România, Pe la Subcetate, în ținutul sălbatic stâncos al Văii Barcăului, La Crucea de pe Măgura Boznii, de unde se vede până hăt departe, Pitorescul sălăjean. În cămașă țărănească pe dealurile verzi de lângă Trestia. Au înnebunit salcâmii, Pe cel mai înalt vârf al Măgurii Șimleului ne-am așezat și am oprit timpul. Urmând cel mai sălbatic drum din Sălaj, Rupți de lume. În Călin, cătunul vrăjitorului Hexan, Cu cel mai înalt vârf al Sălajului în față și luna portocalie deasupra. Cerul e pentru visători, De lângă Biserica Dracului, la Biserica lui Dumnezeu. Turbina cu aer din adâncul pământului. La Purcăreț, tărâmul porcului mistreț, Împărăția frumosului. Micul munte de lângă Stârciu, o splendoare a naturii, Călătorului îi șade bine cu drumul. O altfel de călătorie, la capăt de Sălaj, Pietrocul de la Bercu’ Giurtelecului, un cuirasat în regatul sălbatic al Măgurii Șimleului. O aventură sălăjeană, Acolo unde pinii ascund Piatra de la Bodia. Doi oameni și un câine împărțind frățește: un deal mie, un deal ție, Pe drumul Clițului, o mină părăsită, cu un tunel orizontal și altul vertical, e casă pentru lilieci, păianjeni și mucegaiuri, Peștera lui Pintea, de la Rus. Valea cu abriuri. Altarul ritualic săpat în gresie, Tăul liniștit din pădurea Lapiș. Natura e atât de frumoasă în Țara Silvaniei, Superbele Coline ale Halmășdului. Sfinxul din vârful colnicului de piatră. Două nopți lângă Valea Mare, Ocolul Sălajului în patru zile. Episodul 1: Entuziasm de-nceput. Schimb de mașini. Când socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, Ocolul Sălajului în patru zile. Episodul 2: Douăsprezece ore lungi, la întrecere cu timpul. Raliu nocturn. Ce frumoase-s drumurile sălăjene…, Ocolul Sălajului în patru zile. Episodul 3: Ziua conacelor și lăcașurilor de cult. Stana, un ținut aparte. Oamenii faini care ne-au ajutat să mergem mai departe, Ocolul Sălajului în patru zile. Episodul 4: Locuri de poveste. Școala veche din Măgura, camera învățătorului și casa pompierului voluntar din Frâncenii de Piatră. Una dintre cele mai frumoase peșteri din Sălaj, Iarna, la Peștera Copilăriei din Munții Meseș, Grădina Zmeilor, unul din cele mai frumoase locuri din România. Legenda, labirintul de piatră, Poveștile satului: Gâlgău Almașului – La Sărata, cele patru izvoare cu apă vie, Piatra corbului, Pe Dealurile Marinului, pitorescul e îmbrăcat în verde crud, Pitoresc la margine de drum: Micul baraj de pe Valea Bârsei, cu un tunel de 14 metri, Lacul de la Gostila, cel mai frumos din Sălaj. La Șura Pinții, și nu prea. Lumea minunată a naturii, Pietrele popii de la Creaca, un loc plin de mister, probabil cel mai spectaculos loc din Sălaj, Lacurile cu șomotei de pe Râul Almaș, lângă Bălan, Pietrele popii de la Creaca, un loc plin de mister, unul din cele mai spectaculoase locuri din Sălaj, Lacurile cu șomotei de pe Râul Almaș, lângă Bălan, Copacii Legii de pe Măgura Șimleului, Micul paradis natural al lacului Vârșolț, Lumea de la margine de drum: Dealurile de lângă Răstolț, La Stanii Săratei, peste drum de Grădina Zmeilor, Tăul fără fund de la Răstolț. Izvorul cu apă turcoaz. Șarpele uriaș. Un bulbuc, Pe dealurile de la Doh, pe urmele unei vulpi cu chef de joacă, Sălbăticie la extrem! La Rus, în canionul cu trei văi cu abriuri supraetajate, Amfiteatrul de piatră din canionul bursucului, Mlaștina de la Iaz – superbele unduiri colorate ale apei, o ”apă sfântă, care e aici de când lumea”, Tăind de-a curmezișul Măgura Șimleului. Lupul, Pe urmele pădurencelor – creaturile misterioase din pădurea Clițului. O bufniță curioasă, Spectacolul naturii: Lacul lebedelor de la Traniș, Meseșul de lângă Stârciu – pe-un picior de plai, pe-o gură de rai. Nimfele copacilor, Sus, pe dealurile de lângă Muncel…


Leave a Reply

Your email address will not be published.