Întâi am trasat conturul ochilor
în nuanţe de verde,
am aşezat luna plină în privire,
apoi am deschis ferestre către suflet.
Și pentru că iubirea era deja acolo,
am lăsat-o să fie.
Părul,
fiindcă l-am surprins de atâtea ori
vorbind cu vîntul,
l-am lăsat să crească liber,
împădurindu-mă.
Și pentru că iubirea se juca între plete,
am lăsat-o să fie.
Gura a învăţat
buzele să se transforme-n zâmbet,
iar primul sărut adevărat
mai păstrează și acum
mireasma cerului înstelat.
Și pentru că iubirea m-a învățat să zbor,
am lăsat-o să fie.
Aripile le folosesc adesea
ca să pictez cerul cu sufletu-mi,
şi aşez gânduri chemându-te şoptind,
aşteptându-te să mi te cuibăreşti în braţe.
Și pentru că iubirea m-a învățat să fiu
veșnic îndrăgostit,
am lăsat-o să fie.
