Cum ar fi dacă am învăța să trăim
mai mult decât putem cuprinde
cu privirea?
Cum ar fi să ne privim pe stradă,
unul pe altul, și să ne spunem, simplu:
”Îmi placi!”, ”Și tu îmi placi!”?
Cum ar fi să învățăm
să nu ne mai întoarcem spatele
unul altuia?
Cum ar fi dacă am învăța
să ne prețuim prietenii
pentru ceea ce sunt?
Cum ar fi dacă,
atunci când iubim,
am iubi pentru totdeauna?
Cum ar fi dacă am putea
să ne strigăm atât de tare durerea
încât să ne vindecăm pe loc?
Cum ar fi să învățăm
să iubim natura, animalele,
ca pe noi înșine?
Cum ar fi să putem alerga
cu ochii închiși,
ascultând muzica inimii?
Cum ar fi să putem
să ne agățăm de cer
și să agățăm cerul de noi?
Cum ar fi ca, atunci când lumea
nu ne mai încape,
să ne trezim și să plecăm naibii de aici?