Și am văzut soarele
prefăcându-se într-o aureolă sfântă,
curgându-mi raze
peste privire,
peste fiecare tresărire,
peste naiva-mi uluire,
și am simțit pământul
eliberându-mă de rădăcini,
curgând izvoare
peste picioarele-mi goale,
peste trăiri mai mult sau mai puțin reale,
niciuna întrebând: te doare?
Uneori mă prefac că mă uit la stele
ferindu-mi privirea.
Și-atunci chem ploaia să mă spele
de tot și de toate, mai puțin iubirea.
