Aceeași Lună nouă

E o stare a ființei,
care poate că nu trece niciodată,
o linie imaginară între
lumea de jos și cea de cer suspendată.

O eliberare de tine însuți
tresărind, din când în când, la fiecare nemișcare,
așteptând să treacă încă o Lună plină,
întrebându-te fără cuvinte: de ce uneori doare?

Tăciunele aprins
pe care-l strângi în palmă ca pe o comoară
e ca să poți să rupi timpul în curcubee incolore,
încercând să-l traduci în simțăminte. Pentru a câta oară?

Poți să te pretinzi a fi un zburător,
trecând peste vârfuri de munți semeți,
doar pentru că, de sus,
lumea se numără mult mai ușor: o viață, două vieți.

În cele din urmă
ești doar tu, cel care ai învățat să lași să plouă,
tu, un rătăcitor prin lumi pierdute ori regăsite,
îndrăgostit la nesfârșit de aceeași Lună nouă.


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism!
Orice sumă contează!

Mihai Calin Paval
RO53INGB0000999901462814
ING Bank

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *