Adierea blândă a aripilor fluturilor albi

Din îmbrățișări
am construit un paradis din flori,
l-am așezat
în jurul tău
ca pe un descântec
pe care
doar cei naiv îndrăgostiți
îl pot desluși,
și l-am crescut
șoptindu-mi iubirea
ca și cum mii de fluturi albi
ar transforma
adierea delicată a aripilor
într-o mângâiere
fără de sfârșit.

Uneori plouă atât de tare,
încât unele petale
își sfârșesc
zbaterile colorat-duioase
într-un ultim drum
către pământ.

Nu-ți fie frică,
n-o să te doară niciodată
căderea,
am să iau totul asupra mea,
floare cu floare,
iar din fiecare
rană crescută
în brațele-mi întinse
a îmbrățișare
o să răsară alte flori
și mai frumoase
și mai colorate
și mai parfumate,
urmând calea
șoaptelor mele de iubire.

Simți, simți adierea blândă
a aripilor
fluturilor albi imaculați?
Sînt eu, iubindu-te…


Leave a Reply

Your email address will not be published.