Nu ai nevoie de cuvinte
să faci din flori buchet de legăminte,
nici să promiți eternitate
măsurată în simțăminte.
Oglinda nu minte de una singură,
are nevoie de privirea
aruncată ca o ancoră
pe fundul mării interioare.
De abia atunci adevărul doare.
Nu ai nevoie de jurăminte
să iasă bine la numărătoare
între viața asta și cea următoare.
Și ce dacă tăcerea doare?
Liniștea nu minte de una singură,
are nevoie de singurătate,
de naufragiul către o iluzorie
stea mult-prea-strălucitoare.
De abia atunci adevărul doare.
Nu ai nevoie de cuvinte
ca să îți aduci aminte
cine ești.
