Am ales să simt

Am ales să simt
împărțindu-mi trăirile,
unduindu-mi strălucirile
după forma zâmbetului tău.

Inima mi-o las la vedere
chiar și atunci când privirile
se ascund, când sfârșiturile
se numără la fel ca fiecare început.

Uneori îmi țin respirația
până când toate mările,
până când toate râurile
se transformă în cărări către tine.

Și, uite, încă visez cu ochii deschiși
lăsând pământului florile,
lăsând valurilor țărmurile.
Eu n-am nevoie de cuvinte, am aripi.

Am ales să simt.
Până la urmă, ce-s săruturile
dacă nu felul în care îmbrățișările
ne învață să fim o singură lume?