Am fost la primarul Zalăului, în audiență, și l-am văzut pe omul din fața mea

Așteptând în holul Primăriei Zalău, să îmi vină rândul la audiență, mă uitam la oamenii din jur. Erau și ei acolo pentru același lucru, și anume să îi spună primarului ce probleme au. Cine știe, poate o să le rezolve.

Fiind ultimul pe listă, împreună cu grupul de oameni cu care venisem, i-am văzut pe toți ceilalți (destul de mulți) intrând, pe rând, apoi ieșind de la audiență. Nu am văzut nicio persoană ieșind cu acea expresie pe față care zice ceva de sfinți, origini și alte cele care îți stau pe limbă atunci când l-ai da pe careva naibii.

Când am fost chemați, am intrat. M-am așezat pe un scaun și am fost atent la ceea ce se întâmpla. Era pentru prima dată când am fost pus în poziția asta de ”în audiență la primar”.

Aveam lucruri punctuale și concrete de spus. Și chiar am vrut să vorbesc. În schimb, am tăcut pe tot parcursul întâlnirii.

Mă așteptam la o întâlnire formală, cu un ”oficial” stând țanțoș pe scaun și privind interlocutorii de sus. Nici vorbă de așa ceva. În fața mea, a noastră, a grupului de oameni, stătea un om ca și noi. Așa l-am văzut. Ba, mai mult, interesat de problemă și căutând soluții ca să le rezolve. L-am văzut echilibrat, deloc șovăielnic, deloc cu un ton arogant sau, dimpotrivă, mieros, viclean, ca să te ducă cu zăhărelul.  Nu l-am văzut încercând să pară că îi pasă, ci păsându-i pe bune. Și, credeți-mă, citesc oamenii din prima, nu cred că m-am înșelat vreodată. Așa că nu prea am cum să fiu manipulat, oricât de versat ai fi în relațiile cu oamenii.

Acuma, știu, oamenii văd ceea ce vor să vadă. Adică, dacă tu ești dintr-un partid, o echipă sau din cine știe ce fel de ”bisericuță”, neapărat să îl înjuri pe celălalt. Că doar, dacă nu e de-al tău, musai să fie arătat cu degetul: ”huo!”. În cazul meu, apolitic, neînregimentat în niciun fel de grupări, de orice fel ar fi, nu am treabă cu ”huo!”. Spun ceea ce văd și ceea ce gândesc. Așa că rândurile ăstea nu au nimic legat de campanie politică sau orice alte interese. Însă, atunci când vezi ceva care nu e de partea întunecată a Forței (ce faină filosofie are filmul Războiul Stelelor…), e de spus. Măcar așa, ca să contrabalansezi rahatul social care este promovat pe tot locul și prin orice mijloace.

Deci, am fost la primarul Zalăului în audiență, și l-am văzut, în primul rând, pe omul din fața mea. Și mi-a plăcut asta.