Apă făcătoare de minuni. Dacă ai credința vie și inima curată

muntele_sfintei_treimi_salaj__Ce-s ălea minuni, de unde vin, cine le creează, cine le găsește, cine le vede, le simte, le percepe ca fiind minuni? Erau doar niște întrebări care s-au strecurat în minte, atunci când am dat cu ochii de pancarta pe care scrie “Spre apa făcătoare de minuni”. În dreapta. În stânga, pe o altă pancartă scrie “Spre Muntele Sfintei Treimi”, loc de pelerinaj. Munte? Dealul ăla mic din față? Ok, e de ajuns să mă facă să vreau să ajung acolo, întâi merg în direcția aia, apoi, la întoarcere, am să las întrebările să găsească și răspunsuri.

Un câine cu o ureche bleagă. Liniște

muntele_sfintei_treimi_salaj__3_Asta e ceea ce am remarcat prima oară. Liniștea din jur. Chiar dacă chioșcul cu înghețată și gustări e un semn că pe acolo ajunge multă lume, totuși, de data asta, în momentul ăsta din timp, lumea oamenilor părea că se termină la intrare, lângă chioșcul închis. Și, sincer, după ce am văzut cortul alb, în care încăpeau, cu ușurință, cel puțin 200 de oameni, pelerini ori simpli vizitatori, nu mi-aș dori să fiu acolo în mijlocul mulțimii. Și, tot pentru mulțime, o pancartă, oarecum nelalocul ei acolo, te anunța cum că locul e supravegheat de camere video și păzit de câini. M-a făcut să zâmbesc mesajul vopsit pe pancarta aceea. Pază cu câini? Nu că n-ar fi nevoie, în societatea asta cocalarească cu mentalitate de milițieni undercover, dar, totuși, dacă e un loc sfânt, nu e îndeajuns conștiința celui care ajunge acolo?

Un câine lup negru, parcă auzindu-mi gândurile, și-a făcut apariția de undeva de lângă clădirea verde – Casa lui Isus și a Mariei – și Pieta – așa cum scria pe frontispiciu. Însă, așa mare și negru, cu lătratul acela mai în dorul lelii, poate ar fi părut fioros, dacă nu l-ar fi trădat urechea stângă atârnând bleagă, ca și cum ți-ar zice “latru și eu așa, nu mă băga în seamă”. Apoi, la fel cum a apărut, după ce a aruncat o privire necâinelui din curte, și-a văzut de ale lui, dispărând neștiut.

Și, pe lângă toate inscripțiile de pe clădiri, un mesaj se repetă, un mesaj care, cel puțin pentru mine, a fost ca un cadou, pe care-l primesc bucuros ori de câte ori îl primesc: “Liniște!”.

Pe cărare, către verdele păduricii, însoțit de cântecul greierilor

muntele_sfintei_treimi_salaj__11_E prima oară, anul ăsta, când aud, ori reușesc, printre gânduri, să aud cântecul greierilor. Iar asta, combinat cu liniștea verde din jur a fost ca un bandaj sufletesc. Și am trecut pe lângă foișorul albastru cu mesaj religios, apoi pe lângă crucea din vârf, am urmat cărarea printre copaci, pe lângă mulțimea de păpădii albe din iarbă, făcând niște căprioare să fugă, ușor, către pădurice, apoi am ajuns pe o mică pajiște. “Ooo, deci ăsta-i locul de pelerinaj, nu-i așa?”, m-am trezit întrebându-mă. Și pentru că, pentru mine, pelerinajul se referă, întotdeauna, la natură, am lăsat timpul să plece fără mine. Eu am rămas acolo, ascultând ciripitul păsărilor, ori încercând să mă iau după căprioare și fazani, poate reușesc să le fac o poză. Și, după ce am făcut cărări prin tufele de urzici ori cele cu spini de la marginea păduricii, mi-am zis că, dacă vor, căprioarele, fazanii ori celelalte viețuitoare o să se arate singure, cine-s eu să le deranjez? Și-apoi, păsările cântă atât de frumos.

Apa făcătoare de minuni. Răspunsuri…

muntele_sfintei_treimi_salaj__17_Clădirea te atrage, în primul rând, datorită formei ei rotunde, așa, privind-o de sus, și de abia apoi observi icoana de pe acoperiș, așezată într-un fel de turn de sticlă, icoană care o reprezintă pe Fecioara Maria. Și, după ce dai peste pancarta care te anunță, din nou, despre paza cu camere video și câini, când te apropii de clădirea albăstruie, dai cu ochii de mulțimea de robinete de inox care ies din peretele rotund.

“În acest loc sfânt curge apă binecuvântată de Biserică și de Sfânta Fecioară Făcătoare de Minuni! Dacă aveți credință vie și inima curată, prin apa făcătoare de minuni puteți dobândi vindecarea trupului, sufletului și a spiritului.” Așa scrie pe clădire. Partea cu religie am lăsat-o la o parte, am auzit, am văzut prea multe ca să mai însemne religia ceva pentru mine. Însă cealaltă parte, cea cu credința și inima curată…

Am fugit repede, sprintând pe panta cu pietriș, ca și cum s-ar fi terminat apa în următoarele cinci minute, până la mașina parcată deasupra. Am luat un bidon din portbagaj (chiar, de când port bidonul ăla pentru apă în portbagaj?) și m-am întors într-un suflet. Am umplut bidonul, zâmbind. Și, de dincolo de zâmbet, au apărut și răspunsurile. Deci despre asta e vorba, asta înseamnă minunile… Inima curată, credința vie…

Inima… Cât despre credință, eu cred că orice e posibil. De ce nu ar putea apa aceea să vindece? Ce-ar fi să lăsăm la o parte medicamentele și să credem că orice e posibil? Un gând frumos, o ușă deschisă dinspre și înspre suflet pot să însemne mai mult decât orice. De ce să nu crezi? Să crezi că orice e posibil, poate că așa se traduc minunile. De ce trebuie neapărat să existe formă materială, să putem atinge ca să credem? Nu, nu în cuvinte care țin de religie. Să credem că ceea ce vedem, ori auzim ori atingem nu e totul. Sigur mai este ceva. Peter Pan, ca să poată zbura, avea nevoie doar de un gând frumos. Da, e doar o poveste, dar dacă ajungi să crezi, povestea poate deveni realitate. La fel ca dragostea, cea care poate să te facă frumos, chiar dacă nu ești, cea care poate să te facă să zbori, chiar dacă ai aripile frânte. Sună poate patetic… Și ce dacă…

Sălbăticiunile apar atunci când te simt îndrăgostit de natură

muntele_sfintei_treimi_salaj__27_Am urcat dealul de lângă Muntele Sfintei Treimi. Așa terasat, parcă ar fi niște trepte, o scară către un acoperiș deasupra lumii. Mai ales că din pământ, butuci de vie negri, arși, apar ca niște mâini din altă lume, care încearcă să te țină acolo, ori poate doar să te ghideze către mai departe. Iar vița de vie lăsată de izbeliște, dacă lași imaginația liberă, transformă peisajul într-unul fantastic, în care ființe nemaivăzute întorc capul să te salute, ori să te arate cu degetul. Siluetele unor oameni, lucrând pământul, se contopeau și ele cu peisajul cald, verde, parcă oprit în timp, al dealurilor de la marginea drumului care te duce înspre Muntele Sfintei Treimi, undeva la vreo 9 km de Șimleu Silvaniei, cum mergi către Nușfalău. Și totul pare rupt din ceva poveste pentru copii, pentru cei care mai cred, încă, în povești.

O bucată de textilă arsă, atârna pe gardul care împrejmuia, cândva, o vie. Ar fi părut înfricoșător, chiar grotesc, dacă nu s-ar fi potrivit, cumva, aproape de neînțeles, în peisajul de acolo, un fel de poveste dintre început și sfârșit. Chiar și așa, atârnând de sârma ghimpată, părea mult mai vie decât lumea oamenilor pe care am lăsat-o, pentru un timp, în urmă. Și nu pentru că oamenii nu și-ar avea locul acolo, în lumea lor, ci, mai mult, pentru că locul meu nu e acolo, ci aici, în natură, oricum și oriunde ar fi ea. Iar natura probabil că simte asta, simte când îi zâmbești, nu doar vede zâmbetul, ci îl și simte. Oameni fug de cuvinte de genul ăsta, ba chiar percep ca o slăbiciune tot ceea ce ține de dragoste, de orice fel ar fi ea. Și pentru că face parte din natură, o căprioară a apărut de undeva, din verdele din jur. Fără a părea speriată, a continuat să păscă liniștită, aruncând, din când în când, câte o privire în direcția zâmbetului.

Spre deosebire de oameni, care fug de oricine pentru care a fi îndrăgostit e o stare de spirit permanentă, deci de neînțeles, sălbăticiunile apar atunci când te simt îndrăgostit de natură. Așa cum a apărut căprioara aceea, ori iepurele de câmp, ori fazanii, ori șerpii de acolo. Chiar dacă unele dintre ele doar pentru o clipă. La fel ca minunile, care apar când crezi, când lași să se întâmple. Iar dacă lași să se întâmple, orice e posibil.


7 thoughts on “Apă făcătoare de minuni. Dacă ai credința vie și inima curată

  1. Să nu credeți că sunt așa de sfanți administratorii de acolo, nici nu puteți imagina câte miliarde de lei sa topit în mâna lor sfânta! Și cate zeci de mii de lei datorii au la mai multe firme din șimleu și din județul Sălaj!

  2. Frumos materialul. Asa am patit si eu…venind acum cateva saptamani de la Iaz, am urcat cu masina pana acolo sus in parcare. Am vazut si eu locul cu ”apa facatoare de minuni”…Fiind seara nu m-am aventurat mai departe.

  3. De ce nu a-ti venit pana traia preotul Csilik.
    Mergeti in prima sambata din luna viitoare.
    O sa aflati si cate vindecari s-au intamplat acolo.

  4. De ce nu ai venit pana traia preotul Csilik .in fiecere prima sambata duminica joi si vineri erau mii de oameni.Si da s-au intamplat si vindecari.
    Mergeti in prima sambata din luna si sa vedeti ca si acum este viata acolo.

  5. Asa e, minunile sunt in partea diviná din noi, dacá reusim sá “tráim” observándu-le, lásándu-le sá aibá efect asupra noastrá. Observatia mea este de naturá concretá: mi-ar plácea mult sá fie cáteva repere geografice exacte in aceste scrieri, de altfel pline de frumusete spiritualá si nu numai…

  6. Minunile sunt la tot pasul dar trebuie vazute si simtite cu inima.”Daca dragoste nu am, nimic nu sunt”

Leave a Reply

Your email address will not be published.