Biserica de lemn a iobagilor din Letca. Balaurul cu șapte capete – o pictură rar întâlnită

Cunoscută și sub numele de biserica iobagilor, Biserica de lemn Sf. Maria din Letca ”ou făcut Iacob Ionașc și cu popa Văsiiu în ani Domnului 1665 mț (luna) mar(tie) 11 dn (zile)”, așa cum arată inscripția în chirilice de deasupra intrării. Primul lucru pe care îl observi atunci când intri în biserică e scara scobită în trunchiul unui copac care duce în pod, acolo de unde o frânghie groasă, cu noduri, coboară printr-o deschizătură în pronaos.

Odată ajuns în navă (pronaos), o pictură îți captează atenția: un balaur, roșu, cu șapte capete cu coarne, cu labe cu ghiare și coadă foarte lungă, încălecat de o femeie ce ține în mâna stângă un potir, iar în cea dreaptă, o sabie. Este o scenă din Apocalipsă,  rar întâlnită, care spune povestea femeii care a născut un fiu ce avea să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier și cea a balaurului roșu cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete, ce trăgea cu coada după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ, și care voia să omoare copilul. O poveste a luptei dintre bine și rău, naiv (și cu atât mai mult mai frumoasă) reprezentată pe peretele de lemn al micuței biserici de lemn din Letca.

Biserica a fost pictată pe interior în jurul anilor 1806 – 1807, anii precizați de literatura de specialitate neputând fi verificați din cauză că inscripția care data pictura nu se mai păstrează. De altfel majoritatea picturilor murale este în mare parte distrusă de intemperii, restaurările prin care a trecut biserica, ultima operațiune de acest fel încheindu-se în anul 2009, vizând doar conservarea picturilor. Unele dintre cele mai bine conservate picturi din interiorul bisericii sunt reprezentări ale Cinei cea de taină, Spălarea picioarelor, scenă din Ciclul patimilor, iar deasupra ușii dintre pronaos și naos, Adam și Eva. Tavan boltit al naosului a fost pictat în 1806, de Pricop Zugravu.

Peretele despărțitor dintre naos și pronaos este compact, trecerea făcându-se prin intermediul unei uși ce avea, cândva, atât ancadramentul cât și foaia decorate cu pictură. Deteriorarea picturii face, însă, ca scenele pictate să fie destul de greu de recunoscut.

Trecerea din naos în absida altarului se face prin ușile împărătești și ușile diaconești. Ușile împărătești sunt frumos decorate cu viță de vie, ciorchini și figuri de sfinți, și păstrează în partea de jos numele donatorului. Absida altarului este acoperită de o boltă de forma unui semitrunchi de con, pe pereții absidei putându-se distinge chipurile unor sfinți ierarhi ai bisericii, printre aceștia Sfântul Grigore Teologul.

Mică, simplă, biserica de lemn a iobagilor aflată în mijlocul satului Letca are lungimea de aproximativ  9 m și lățimea de 4 m, cu absida altarului spre răsărit, nedecroșată, poligonală cu trei laturi, iar intrarea în biserică se face pe latura de sud.


Leave a Reply

Your email address will not be published.