Strămutată din partea de vest a satului (conform tradiției orale), de pe dealul Poniță, la șosea, unde se află și azi, biserica de lemn din Baica e una dintre cele mai frumoase din Sălaj. Chiar și în pofida gardului nou, care l-a înlocuit pe cel vechi, din lemn, ori a veceului de lângă biserica de lemn, niște monstruozități care nu au nimic de a face cu frumusețea și istoria locului. Cum au apărut monstruozitățile ăstea? În urma avizului pentru “protejare şi conservare”, emis de către Ministerul Culturii, în anul 2012, semnat de un secretar de stat, doi arheologi, un arhitect și aprobat de ministrul culturii din acea perioadă. Totuși, făcând abstracție de aceste ”binefaceri”, biserica de lemn din Baica rămâne una dintre cele mai frumoase din partea asta de lume.
Se presupune că biserica, de plan dreptunghiular, cu absidă poligonală decroșată și un turn-clopotniță cu foișor pe pronaos, a fost construită în 1643, fiind strămutată în locul unde se află azi în 1645. Pe ancadramentul intrării se poate descifra o inscripție săpată în lemn de meșterii care au făcut acest lucru: „Meșteru Onuțu Simionu meșteru o au făcut, o au mutat”. Date despre istoricul bisericii de lemn se pot afla și de pe inscripția făcută pe o piatră aflată în altar: „ANNO DOMINI 1645” , „PREOSTOLOSEA VORI PROTOPO(?) FARCAZAO PUȘTENIE IREAHIH”.
Intrarea în biserică se află pe latura de sud, unde se remarcă ancadramentul frumos sculptat, cu chenare geometrice, având în colțurile de sus câte o rozetă, înscrisă în colac de frânghie. Biserica păstrează, pe pe aceeași latură, o veche fereastră (un luminator), de dimensiuni mici, cu marginile evazate spre exterior, având formă semicirculară în partea superioară. Clopotnița este scundă, zveltă, cu foișor și fleșă care se înalță deasupra pronaosului.
În interior se pot admira decorațiile sculptate și picturile pe lemn realizate de Ioan Pop din Românași, în secolul XVIII.
Localitatea Baica a fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1369, sub numele de Bánika. Alte atestări documentare au fost făcute în anii 1600 (Bynyka), 1733 (Bayka), 1750 (Banika), 1760-1762 (Banguza, Banyika), 1805 (Baika) , 1854 (Banyika, Baica). Numele sub care a fost atestată localitatea pentru prima oară provine din antroponimul românesc Ban.
