Biserica de lemn din Bocșița ar fi putut fi una dintre cele mai frumoase din Sălaj

Obloanele turnului înalt, intrarea altfel decât la celelalte biserici de lemn, care te duce cu gândul la casele bătrânești de la țară, și ferestruicile care se ițesc din acoperiș îi dau un aer de poveste bisericuței de lemn din Bocșița. Și chiar dacă starea de degradare, în special a acoperișului, e una destul de avansată, care aproape că te șochează atunci când ajungi acolo, totuși, aerul de poveste – de ”căsuța bunicii” -, îți captează privirea și imaginația. Asta până ajungi în dreptul ușii, peste care un drug mare de fier e ca o barieră: ”pe aici nu se trece!”. Ori o biserică, în special una veche din lemn, ar trebui să îți transmită exact contrariul: poftim, intră, aici e casa tuturor celor cu credință!

Pe peretele sudic al navei, chiar lângă gemuleț, se vede clar o inscripție: 1897. Se prea poate să fie vorba despre anul construcției, deși Leontin Ghergariu, în cartea „Biserici de lemn din Sălaj” (1976), datează biserica din 1625.

Informații sunt prea puține, legate de biserică, însă aici s-au făcut slujbe de către preoți ortodocși până în 2004, după care (cică) a intrat în consolidare. În 2012- 2013, biserica a fost acoperită cu o folie de protecție, deoarece șindrila s-a deteriorat. În momentul de față, biserica aparține cultului greco-catolic.

Acuma, dacă e să vorbim despre ceea ce se numește consolidare a acoperișului, acea folie de protecție e o bătaie de joc. Nu doar vizual (și e chiar șocantă imaginea), dar nici ca protecție, efectiv. Iar asta pentru că scândurile de sub acoperiș sînt, majoritatea, putrede și rupte pe porțiuni mari. Și e cu atât mai grav cu cât pe peretele sudic încă se mai pot vedea picturile de pe acele scânduri, picturi care, sigur, vor dispărea cu totul.

Peretele sudic are o mică ”ușiță” (nu se știe dacă a fost vreodată folosită ca atare), acum închisă definitiv, care îi dă bisericuței un farmec aparte. Chiar și așa, cu folia oribilă de deasupra. Însă elementele principale care reușesc să păstreze farmecul bisericii de lemn aflate în stare vizibilă de degradare sînt turnul, cu ale sale obloane, și cele două ferăstruici, pe părțile de sud și nord ale acoperișului.

Interiorul, atât cât se vede prin gemulețele mici ale pereților, e mai mult un depozit, decât o biserică. Scule, scări și scânduri stau de-a valma, iar conservele din care au mâncat cei care au lucrat, cândva, acolo, sînt și acum pe masă. Un semn al nepăsării care doare. Se mai văd, încă, picturile interioare, cele care nu au fost acoperite cu lambriuri, și se poate spune că sînt într-o stare destul de bună, avându-se în vedere cum arată biserica în exterior.Și nu doar biserica, ci și gardul care o înconjura, cândva, e la pământ. La propriu.

Și totuși, chiar și așa, biserica de lemn din Bocșița, construită altfel decât celelalte, e frumoasă, o bisericuță care îți captează atenția și îți stârnește imaginația. Și ar fi putut fi una dintre cele mai frumoase din Sălaj, dacă nu ar fi fost lăsată de izbeliște.

Bocșița, satul în care se află biserica de lemn, a fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1349, sub numele de Baxa. Alte atestări documentare au fost făcute în anii 1450 (Also Baxa, Bakcha), 1635 (Puszta Baksa), 1750 (Kis Boca), 1760-1762 (Magyar Baksa), 1850 (Boksitza), 1854 (Magyar-Baksa, Bocșița), 1900 (Bocșița). Numele localității provine din antroponimul românesc Bocșa, de origine slavă, influență a conviețuirii românilor cu popoarele de origine slavă pe acest teritoriu în timpul formării limbii române. Satul Bocșița se află în apropierea satului Bocșa, numele său diminutivat indicând faptul că localitatea s-a format ulterior, cel mai probabil prin “roirea” locuitorilor din vatra veche a satului.


  1. Buna ziua,
    Da într-adevăr este o biserică frumoasa in care am avut placerea sa fiu părtaș la slujbele religioase încă de când eram mic copil și mergeam cu mătușa mea. Iar crescând am avut onoarea să lucrez in ea să ajut la mici reparații in ea. De când a fost preluată de cultul greco-catolic nu am mai fost in ea nu am mai avut accesul in ea. Biserica din câte știu din poveștile oamenilor în etate din sat a fost construita prin 1600 și ceva in vechea vatră a satului și a fost demontata și refăcută în locul care este acuma mărturie stau unele picturi care se văd că nu prea bat( pe catapeteasma chiar sus). Ușița pictata din exterior era ușa inițială, și cam până acolo a fost biserica, partea din fata cu ușile ferecate a fost un fel de prelungire a bisericii, sa mărit un pic deoarece nu era foarte încăpătoare. E păcat că nu se poate face ceva o restaurare și se lasă să se distrugă. Pe când o să se poate face restaurarea nu a mai fi ce restaura. Păcat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *