Din start, atunci când o vezi, Biserica de lemn din Brebi, Sălaj, te impresionează prin dimensiunile ei. Nu e doar mai mare ca alte biserici de lemn de pe Valea Agrijului (și nu numai), având o formă care te duce cu gândul la un fel de catedrală. Mai sînt și cele trei gemulețe, ca niște ochi, așezate pe fiecare din cele patru părți ale turnului, și care par că stau de veghe. Apoi, după ce intri, frumusețea detaliilor, bine păstrate, având în vedere vechimea lor, te fac să spui: ”Da, e una din cele mai frumoase biserici de lemn din Sălaj”.
Așezată pe un deal mai mic, la poalele căruia curge un afluent al văii Brebiului,
biserica de lemn e vie, aici slujindu-se, încă, cu diferite ocazii.
E bine păstrată, îngrijită, cu panouri pe care sînt scrise informații despre biserică, panouri făcute la inițiativa profesorului Dan Predescu. De altfel, conform spuselor lui, faptul că biserica e bine păstrată e și meritul comunității din Brebi, a enoriașilor, cei care au restaurat acoperișul, cu sprijinul unor meșteri din Maramureș, păstrând întocmai modelul șindrilelor și al deschizăturilor rotunde, ca niște ochi, de pe pereții turnului.
Această biserică este lucrarea a doi meșteri. Conform inscripției de pe fruntarul prispei, chiar deasupra intrării, biserica a fost ridicată în anul 1759: „1759 În acea vreme au făcut acestă biserică. Meșteri au fostu Breaz Io(n) și Borzan Iuo(nu)ț î(n) zilele lui popa Dănilă”.
Iconostasul este datat pe una din icoanele împărătești din 1780.
Istoria acestei construcții este consemnată și pe pisania din altar, acolo unde este scris: „1852. Acesta santa beserică sau lărgitu si de totului reinoitu, fiindu parocu giorgie popa tineru. primi coratori crăciunu bălănenu, aleise dumă. și la facere corului, vaselie surdul in anno 1860.”
Pictura a fost refăcută după lărgirea bisericii. Biserica a fost restaurată în 1975-76.
Și dacă despre alte biserici de lemn e greu să găsești date istorice sau de orice fel,
Informații despre biserică, elemente de arhitectură și picturi
sînt consemnate cu generozitate de Preot Septimiu Gudea, pe parohia_brebi.crestinortodox.ro. O parte din acestea sînt redate mai jos.
Pereții bisericii însumează cinci bârne, în care se numără și talpa. Consolele, îmbinate la colțuri în sistemul coadă de rândunică, sunt cioplite mărunt: construcția se înscrie în tradiția Văii Agrijului, atât în ceea ce privește forma de plan, dreptunghiular, cu absida decrosată pătrată, cât și al acoperirii interiorului (pronaos cu tavan drept, naosul și altarul cu câte o boltă semicilindrică, cea din altar sfârșindu-se într-un timpan la est, continuat cu peretele respectiv.
Pentru lărgirea spațiului s-a recurs, în 1853, la includerea unui panou de cca. 1 metru în peretele de vest, pe înălțimea acestuia, iar în altar – în peretele de est – a unui panou constituit din capete de grinzi, dispuse vertical. Aceasta intervenție a fost salvatoare pentru existenta locașului care ar fi putut fi atunci înlocuit. Probabil, cu același prilej, a fost închis și decrosul de pe latura de sud a absidei, creându-se, astfel, un spațiu destinat diaconiconului.
Arcadele ce se sprijină pe stâlpi ciopliți sunt realizate din umerași în care au fost săpate motive geometrice, dar și rodul viței de vie, umerași ce se înfrățesc în jurul stâlpului, printr-o rozetă. Cuie de lemn cu capetele în formă de floare întregesc frumusețea prispei.
Rozeta și „frânghia” au fost alese de meșterii consemnați în inscripție și pentru decorarea ancadramentului ușii de intrare în naos.
Despre iconostasul bisericii, bogat sculptat cu viță de vie, cu struguri și alte fructe, spun localnicii că a fost adus de la o mănăstire ce a dăinuit cândva în hotarul satului. Chiar și astăzi, atunci când se aduce vorba de biserica veche și de iconostas, localnicii povestesc cu mândrie cum înaintașii lor au ieșit cu furci și topoare, auzind că niște oameni au venit la mănăstirea distrusă ca să ducă iconostasul. Brebanii i-au alungat și au adus iconostasul în biserica din sat.
Căderea lui Adam și a Evei, fecioarele nebune, despletite, un dascăl învățând un copil
Pictura iconostasului este repartizată pe cele trei frize tradiționale, reprezintă: prooroci în medalioane; apostoli; icoanele praznicare, cuprinzând la mijloc Năframa Veronichii, atestă în creația artistică a iconostasului influența moldovenească. Datarea acestei prețioase piese de cult – 1780 -, o aflăm pe icoanele împărătești, și ele cu rame sculptate pe aceleași motive decorative.
Pictura de pe pereții locașului, distrusă în mare parte, a fost executată în secolul al XIX –lea, dupa o importantă intervenție de mărire a spațiului.
În altar, pictura se păstrează cel mai bine. Pe lângă icoanele specifice altarului, aici găsim și icoanele reprezentând Săptămâna Patimilor, începând cu Cina cea de Taină și terminându-se cu prinderea lui Iisus în Ghetimani.
În naos, pe balustrada corului, sunt pictate minunile Mântuitorului, și sus, pe peretele de apus, căderea lui Adam și a Evei.
În pronaos, pe lângă sfintele cuvioase, de-o parte și de alta se află icoanele ce le înfățișează pe cele zece fecioare din pilda rostită de Mântuitorul, cele cinci fecioare înțelepte, cu candelele aprinse, în frumoase porturi populare, sunt așezate pe peretele de miazănoapte iar pe peretele de miazăzi, fecioarele nebune, despletite și cu candelele stinse, bătând la ușă. Tot aici, lângă ușa de la miazăzi, este pictat un dascăl învățând un copil, arătându-ne rolul avut de Biserică în educația tinerilor.
Pe fațada bisericii se văd urme de var și culori, semn că biserica a avut și pictură exterioară, dar care s-a distrus în întregime.
Strana din partea de miazăzi poartă și ea o inscriptie: „Aceasta strana au facutu Kerekes Simeon in an 1914 Maiu in 28 lea /Bered cantor lui George Pop Kelemen Preot Victor Szeles”.
