Biserica de lemn din Derșida, cu un șirag de inimioare ce înconjoară ușa cu cuie de căuaci

Așa, în linii mari, se spune despre biserica de lemn din Derșida că se aseamănă cu celelalte biserici de lemn din zonă. Însă nu liniile mari sînt ceea ce dau o notă aparte construcțiilor de acest gen, ci acele detalii care le fac altel decât celelalte.

Biserica de lemn din Derșida se distinge, încă de când îți oprești privirea asupra ei, prin fleșa (acoperiș foarte înalt, sub formă conică) acesteia. Spre deosebire de alte fleșe, care sînt în diametru aproape la fel de mari ca și clopotnița, cea a lăcașului de cult din Derșida e altfel. Înaltă și foarte subțire, pare mai mult vârful unei săgeți uriașe gata să fie lansată către cer dintre cele patru turnulețe care o înconjoară, ca un semn al victoriei credinței oamenilor din partea asta de lume.

Și mai există un element care face ca biserica de lemn de aici să fie altfel: ornamentul ancadramentului ușii de la intrare. Pe lângă omniprezentul motiv al brâului de funie, care aici se regăsește în mai multe șiruri, un șirag de inimioare înconjoară foaia ușii cu cuie de căuaci (căuaciul – echivalentul ardelenesc antebelic al fierarului). Un element rar întâlnit, care surprinde și care te face să te oprești în fața ușii, să o cercetezi mai atent.

Anul edificării bisericii de lemn din Derșida nu se cunoaște cu exactitate, neexistând nicio inscripție care să ateste acest lucru. Însă se spune că ar fi fost ridicată în anul 1700.

Biserica este de dimensiuni medii, forma pereților fiind dreptunghiulară, cu absida decroșată poligonală, cu cinci laturi. Pronaosul are tavanul drept, iar naosul și altarul câte o boltă semicilindrică. Acoperișul este de șiță, iar prispa bogat ornamentată și este situată pe latura de sud.

Pictura interioară, realizată în 1771, deși în mare parte distrusă, se mai păstrează încă. Bolta naosului prezintă scene specifice Noului și Vechiului Testament, scenele pictate fiind delimitate prin frize decorative cu motive vegetale. Pereții naosului au fost decorați cu chipurile unor sfinți mucenici.

Însă, chiar dacă picturile sînt asemănătoare cu ale altor biserici din zonă, există pe bolta altarului o pictură mai rar întâlnită: cea a lui Hristos din care răsare o viță-de-vie, simbol al Euharistiei.

Deasupra uneia dintre ușile diaconești se poate vedea înscris anul 1842 (probabil anul în care au avut loc unele reparații), iar deasupra celeilalte uși diaconești se poate vedea înscris anul 1898, probabil anul în care biserica a fost reparată.

Ușile împărătești sunt și ele deosebite, fiind ornamentate cu crengi de viță de vie stilizate și medalioane sub formă de frunză.

În curtea bisericii pot fi văzute  trei monumente funerare.


Leave a Reply

Your email address will not be published.