La intrarea în satul Răstolț, am oprit mașina în mijlocul drumului. Două rațe și un rățoi treceau strada dând tacticos din fund, ca și când ar avea tot timpul din lume. Și chiar aveau. Am așteptat cuminte să ajungă în cealaltă parte a străzii, apoi mi-am continuat drumul către biserica de lemn, trecând pe lângă două căruțe oprite la marginea drumului, încărcate cu te miri ce. Așa cum sunt căruțele romilor, când merg dintr-o parte în alta.
Când am ajuns la biserica de lemn, romii încercau să trateze cu niște localnici să le dea lor fierul vechi, că, ziceau ei, o să le dea la schimb ulei sau orez. Fără succes, însă. Treaba nu era deloc pe placul celor doi săteni, care își scoseseră fierul vechi la poarta curții.
”Șase litere de oloi. Auzit-ai dumneata așe ceva? Șase litere o vrut să-mi deie pă hierul vechi. No, mă, d-apoi numa cu țâganii să nu-ți faci de lucru! Știi ceva? Mai bine le țâp, decât să le dau dejaba”, mi-au spus cu năduf cei doi localnici, văzându-mă că mă îndrept către ei. Și cum să nu fi fost supărați? Pentru ei, la cei 70 și ceva de ani, chiar 80, nu-i tocmai ușor să mute fierătăniile dintr-o parte în alta. Mai ales când o fac degeaba, la fel ca acum.
” În 15 august, atunci să bagă lume la biserica asta. Tătătăt îi acolo, mnică n-o fo’ dus de acolo. Ce frumos îi, așe mi-i de drag! Așe mi-i de dragă biserica asta! Aicea am fost botezată, aicea am fost cununată. Mni dragă. Mă văd cu tătuca și cu măicuța acolo, cu bătrânii. Mni dragă tare!”, mi-a spus tanti Lenuța, cea care mi-a fost gazdă, pentru atât cât am fost acolo, și care a încercat, fără succes, să convingă persoana care avea cheia să vină să deschidă ușa bisericii.
Biserica de lemn din Răstolț datează din 1840. Lăcașul de rugăciune a fost construit după un plan dreptunghiular, cu nava având un tavan boltit, iar pronaosul cu tavan drept și altar. Turnul-clopotniță se înalță deasupra pronaosului, fiind întrerupt de un foișor deschis, acoperit de baza lărgită a unei fleșe ascuțite. Acoperișul bisericii este acoperit cu tablă.
Înfățișarea originală a bisericii a fost păstrată până în secolul XX, când a avut loc restaurarea lăcașului de cult, atunci când peste pictura exterioară s-a așternut un strat de tencuială.
Lângă unul din pereții bisericii, pe una din bucățile din ceea ce a mai rămas din crucea unui mormânt se poate vedea cu ușurință anul încrustat în piatră: 1846.
Aici, în Răstolț, la 15 mai 1847, s-a născut Ioniță Scipione Bădescu (1847-1900), poet, scriitor și publicist român, al cărui nume îl poartă Biblioteca Județeană Sălaj, din Zalău.
