Așezată pe deal, chiar lângă pădure, într-un loc retras, Biserica Reformată din Hida are o particularitate care o face altfel decât celelalte biserici – turnul teșit. Atunci când o vezi trecând pe drumul din apropiere pare mai mult un castel, decât o biserică. Și poate tocmai de aceea are un farmec aparte.
Aflată într-o stare destul de bună de conservare, biserica ar putea fi ușor restaurată. Însă toate acestea implică sume mari de bani, pe care cei șase, șapte credincioși reformați care mai trăiesc în localitate nu le pot acoperi, decât în foarte mică măsură. Da, s-ar putea implica atât biserica, cât și Primăria, însă, se pare, nu au ajuns la un consens, deși prin restaurarea acestui edificiu ar avea de câștigat toată comunitatea. Iar asta pentru că biserica, unică în felul ei, ar putea fi foarte ușor transformată într-un punct de atracție turistică important. Mai ales că Hida are o istorie bogată (din care face parte și biserica reformată, și care trebuie respectată) și un potențial turistic real.
Istoria bisericii este una foarte greu de urmărit, în 1944 arhivele bisericii fiind arse.
Biserica reformată a fost ridicată în locul celei vechi, catolice (prima biserică catolică din Hida), construită în cinstea sfântului Dimitrie, atestată din 1298. Această biserică a fost folosită până în anii 1800, apoi credincioșii, sub influența crescândă a curentului protestant, au devenit reformați, și în 1882 au ridicat noua biserică în locul celei vechi.
În acest turn sunt adăpostite două clopote. Însă, spun localnicii, în turn a existat un clopot mai mic, care a dispărut după primul război mondial, fiind descoperit, după 1990, la Huedin.
În biserică se află o orgă cu foale, încă în stare de funcționare (parțial), elementele componente și foalele (cu burduful spart) având nevoie de reparații. Ultima dată orga a fost auzită acum vreo 40 de ani, în anii ’80, când la ea au cântat Szőcs bacsi și Istvan Benedek de la feștitorie, după cum spune doamna Babi (așa îi spun cei care o cunosc), una dintre puținii credincioși reformați care au mai rămas în Hida.
