Mai ţii minte când ne plimbam pe calea ferată?
Trenurile circulau atât de rar!
patru curse de persoane și două marfare pitice, pe zi.
Aveam timp destul să ajungem până la semafoare.
Cu un zâmbet complice sub mustaţa lui mare,
Ferry Bacsy ne avertiza părinteşte:
„Aveţi grijă că se înoptează, copii!
la nouă trece cursa de Satu Mare”
Tu purtai tenişi albaştri chinezeşti
în picioarele frumoase, bronzate.
Pe bluză îți sălta viguros insigna cu steluţă purpurie.
Săreai de pe o traversă pe alta
numărând paşii până la joncţiunea următoare:
„Mă iubeşti, nu mă iubeşti, mă iubeşti, nu mă iubeşti.”
aproape în totdeauna se potrivea să cadă pe „mă iubeşti.”
„Vezi dragă? Până şi calea ferată ştie!”
Se termina vacanţa şi iar plecam la şcoală;
fiecare în altă parte.
Apoi toată iarna mă gândeam;
și ce lungă e iarna în Ardeal!
că va veni vara și vom ieşi seara din nou
la plimbare pe calea ferată.
