Din start, numele expoziției – ”Când din oameni nu mai rămâne decât cenușa…” te introduce în firul narativ al obiectelor expuse în Beciul Cultural de la Muzeul din Zalău. Iar asta e, zic eu, e un element important în reușita oricărui eveniment (cultural sau nu). Cel mai important ”element” e, însă, omul, cel care creează povestea evenimentului, naratorul, dacă vreți. În cazul de față, expoziția l-a avut ca narator pe Ioan Bejinariu, Johnny, cum îl știu cei apropiați.
Johnny e un om fain, și de asta m-am dus la vernisajul expoziției. De asta și pentru nume: ”Când din oameni nu mai rămâne decât cenușa…”.
De altfel, aici, la Muzeul din Zalău, există un nucleu de oameni faini, pasionați de ceea ce fac, și am spus-o nu o dată. Cu toate astea, dacă o mai spun o dată nu e de dragul laudei în sine. Nici vorbă. Ci pentru că prea ne ferim de cuvinte atunci când e să scoatem la lumină partea frumoasă a lumii (că e vorba despre locuri, că e vorba despre oameni). În schimb, când e de ”promovat” urâțenia lumii, nu ne ajung nici cuvintele, nici timpul.
Acuma, nu poți să faci cine știe ce ”spectacol” din câteva exponate, cu atât mai mult cu cât e vorba despre câteva vase funerare și niște rămășițe de oase arse și cenușă. N-ai cum să faci în așa fel încât niște exponate moarte (și la propriu și la figurat) să îți capteze atenția. N-ai cum. Asta dacă sînt doar exponatele în sine. Povestea, în schimb, da, asta poate să te facă să fii nu doar atent, ci curios să afli și mai mult, și mai mult. Mai ales în poveștile de după vernisaj. Iar aici intervine omul, cel care poate face diferența dintre a te face să fii prezent în public, și atât, și a fi ”acolo”, parte din firul narațiunii. În cazul de față, Johnny. Și, desigur, Corina Bejinariu, managerul Muzeului.
Vasele ăstea simple, doar parțial restaurate, cu câteva rămășițe de oseminte umane, au putut fi văzute altfel. Au fost așezate la locul lor în narațiune, dezvăluind o parte din ceea ce a însemnat ritualul funerar desfășurat în cimitirul din epoca bronzului din zona ”Dealul Lupului”, din municipiului Zalău. Un cimitir al unei populații care-și ardea morții, iar resturile arse erau adunate în vase de lut care erau îngropate ulterior.
Expoziția își propune să prezinte publicului un segment special al cercetării arheologice, și anume arheologia funerară. Resturile arse provenind de la zece din mormintele descoperite au fost analizate de către antropologi care au putut extrage din analiza lor o serie de date referitoare la vârsta și sexul defuncților, dar și informații referitoare la temperatura de ardere a corpurilor, la anumite practici și obiceiuri funerare ale populațiilor care au locuit în partea de sud-vest a Sălajului, în a doua jumătate a mileniului II î. Chr.
Ca să vă dați seama cât de importantă e descoperirea acestui cimitir, și cât de rare sînt genul acesta de descoperiri, trebuie menționat că singurul cimitir din epoca bronzului descoperit în Sălaj până acum provine din 1883. A fost descoperit la Șimleu Silvaniei, dar a fost distrus, nefiind cercetat.
Expoziția e deschisă publicului până în 15 aprilie 2022. Dacă mergeți acolo, fiți atenți la informațiile oferite. Și, mai ales, puneți-le întrebări celor care prezintă expoziția. O să vedeți, o să fie o experiență interesantă, faină chiar.