E reconfortant să participi la un eveniment cultural – mai ales unul în care e vorba despre cărți, despre scriitori – la care să ai senzația că citești o carte. Și, în timp ce o citești, să fii și tu acolo, între și cu personajele cărții.
Întâlnirile literare nu-s evenimente de bifat, la care să participi ca să dea bine. Ca atare, la evenimente de genul ăsta participă doar acei oameni pentru care o carte nu înseamnă a etala un volum în bibliotecă.
O întâlnire literară e pentru cei care pot să citească și printre rânduri. Sau dincolo de rândurile cărților, acolo unde narațiunea nu e despre personaje, ci despre cei care scriu acele cărți.
Raluca Nagy, prozatoare, Daniela Hendea, poetă, Eli Bădică, moderatoare – ele au fost protagonistele întâlnirii, iar viziunea comună în literatura română contemporană, subiectul. Cel puțin pe afiș. În realitate subiectul a fost ”cu și despre oameni faini”, între cărți, la Biblioteca Județeană Sălaj.
Pe Daniela Hendea o știu de când am participat la lansarea ei de carte – Acordor de teremin – , o carte de versuri altfel. Și nu e vorba despre felul în care a scris-o, despre „tehnica” literară, ci despre ce a scris. Ăsta a fost unul din motivele pentru care am participat la întâlnirea literară.
Pe Raluca Nagy nu o știu, nici nu am citit ce a scris (dar sigur o să citesc), însă titlul cărții ”Un cal într-o mare de lebede” – superb, de altfel – a fost de ajuns să vreau să o cunosc mai bine. Poți să cunoști un om în decurs de o oră, atunci când nu vorbești direct cu acel om, ci doar asiști la discuția lui cu altcineva? Da, poți. Trebuie doar să știi să citești rândurile nescrise.
Eli Bădică a fost ceea ce ar trebui să fie un moderator, o moderatoare. Nu să se pună în centrul atenției (lucru mult prea des întâlnit), ci să creeze punți între protagoniști și cei aflați în public. Indiferent că-s 100, 1000 de oameni sau doar doi.
Ingredientul principal: evidenta dragoste de literatură, de carte.
Întâlniri de genul ăsta, la fel ca actele culturale de avangardă (iar Zalăul are Ursuz și Amuz – superb!), sînt cele care contează cel mai mult. Dintr-un motiv foarte simplu, și cu atât mai mult de valoare: poți să întâlnești oameni frumoși. Sau, ca să parafrazez titlul cărții Ralucăi, la astfel de evenimente poți să întânești un om care alege să alege să zboare, într-o mare de oameni care adoră siguranța iluzorie a coliviei sociale.
