Casa de Asigurări de Sănătate, după ani, aceeași căpușă socială care își bate joc de cetățeni

De-a lungul istoriei de după ’89, una dintre instituțiile statului care au arătat incompetență și chiar dispreț față de cetățeanul simplu este CAS, adică, pe de-a-ntregul, Casa de Asigurări de Sănătate. Un nume pompos, care, folosindu-se de legile care obligă orice persoană care realizează venituri să plătească bir către instituția respectivă, recte către statul român, te “scuipă” cu dispreț de fiecare dată când are ocazia. Evident, pe bani grei, pentru că din banii pe care-i dai bir statului, o parte merg către salariile grase ale celor de la CAS.

Cetățeanul, pus pe drumuri

Cred că orice om care are o adresă stabilă a primit, măcar o dată, o hârtie de la statul român, prin care a fost înștiințat sau somat să plătească cine știe ce sumă neplătită (de multe ori dovedită ca fiind, totuși, plătită) ori restanțe de tot felul. Iar omul simplu ia hârtia cu el și merge la stat, la instituție, să plătească, ori, în unele cazuri, mult prea puține – de unde și nesimțirea instituțiilor respective, să ceară lămuriri despre hârtia primită. De cele mai multe ori singurele lămuriri pe care le primești sunt încă un scuipat în față, direct, fără jenă și fără menajamente. Apoi ești trimis către altă instituție, cum e și cazul de față.

Am primit o decizie de impunere de la CAS, cum că aș avea ceva de plătit de acum patru ani. Și pentru că toată treaba asta mi s-a părut o bătaie de joc, am ajuns la CAS, de unde, într-un final, am fost trimis la Finanțe, nu înainte de a testa, pe viu, față în față, mojicia și nesimțirea instituției denumite CAS, prin intermediul celui care lucrează acolo, plătit de către stat, adică de către contribuabil, cel care, de atâtea ori, este victima jocurilor “de-a luatul banilor de la cetățeni” a statului român.

Legea e făcută pentru oameni, nu oamenii pentru lege!

La ghișeul 3, după câteva întrebări, rămase fără răspuns, și pentru că se făcea deja coadă, am fost trimis, pe bună dreptate, la alt birou, unde, cică, pot primi lămuriri. Adică la biroul 14, cel cu “Contencios juridic”. Am bătut la ușă și am intrat, apoi am rezumat situația. Acolo, la birou, un domn, pardon, un ins, mai mult cu ochii în monitor, neatent și neinteresat de ceea ce aveam de spus, era, și este, exemplul clasic de funcționar, cel pe care-l doare în paișpe de cetățeanul care a ajuns acolo, în biroul lui, pentru a găsi rezolvare la problemele ivite. Așa că, dialogul, mai mult monolog, a fost punctat de câteva ori cu mostre de dispreț și nepăsare. Fiind întrebat de ce am primit decizia abia acum, după patru ani, mi-a răspuns monosilabic ceva de Curtea de conturi și de anul 2012, apoi, pentru că am insistat să primesc un răspuns, mi-a tipărit niște legi, care, zice funcționarul, sunt cele care mă interesează pe mine. Adică, pe mine, nu pe el, funcționarul? Că, e ridicol să obligi pe cineva să știe toate legile statului, care se schimbă la fel ca șosetele murdare, și, până la urmă, e de datoria lor, a celor care lucrează cu legile, să le știe, apoi să-ți explice și ție, omul simplu. Fiindcă în locul meu ar putea fi, foarte bine, o tanti de la țară, și e ridicol să obligi pe cineva să știe toate legile, că de aia sunt ei, funcționarii, plătiți, ca să le știe ei și pentru ceilalți. “Adică vreți să spuneți că cetățeanul nu e obligat să știe legile țării?”, se agață rapid, rod al școlii de partid, funcționarul de serviciu, privindu-mă triumfător, zeflemitor, cum că gata, dacă am zis că nu poți să obligi pe cineva să știe toate legile, am pierdut “procesul”. Ce poți să mai spui? Adică, pe bune, cetățeanul e de vină, fiindcă nu știe toate legile statului, când și cum se schimbă? Atunci, ei, funcționarii, ce rol au? Nu de aia-s ei plătiți?
Am lăsat-o baltă. Pentru că instituțiile statului, recte CAS, e o instituție incompetentă, care nu e în stare să verifice anual situația încasărilor, apoi se trezesc după câțiva ani și te taxează cum vor, cetățeanul e întotdeauna victimă. Chiar și atunci când a plătit. Totuși, ca să primesc măcar un răspuns inteligibil, am mai întrebat: “Bine, să zicem că eu, om simplu, prost, care nu știe legile, am primit hârtia asta. Dumneavoastră, ca instituție, cum veniți în sprijinul meu, fiindcă de asta sunteți pus aici, nu?” Răspunsul a fost unul pe măsură, care ilustrează starea de fapt a mersurilor lucrurilor în instituția statului, numită CAS: “Păi, să plătiți repede ce aveți de plătit și să vă bucurați că nu vă punem mai multe penalități și dobânzi.” Adică, folosind alte cuvinte, pentru incompetența instituției, care s-a gândit după câțiva ani că ar fi momentul să taxeze cetățeanul, pentru că acum li s-a trezit, nu plătește cel vinovat de situație, cel care ar fi trebuit să-ți spună atunci, acum câțiva ani, că ai ceva de plată, ci plătești tot tu, omul de rând, pentru că, întotdeauna, tu ești de vină.

Și ce rezolvi dacă-i înjuri? Se schimbă ceva?

“Hai, că am și altele”, mă poftește funcționarul afară din birou, vorbind în tot acest timp la telefon cu cineva, mult mai important decât mine, cetățeanul, care a venit acolo sperând să găsească rezolvare. Dar nu, în timpul programului de lucru a fost mult mai important să iasă din instituție, scoțându-mă, subtil, afară din birou, ca să se întâlnească cu altcineva, că doar, în fișa postului, sigur scrie “întâlniri, în timpul serviciului, cu orice alte persoane decât cele care vin pentru rezolvarea problemelor”. Am păstrat înjurătura în gând, ba chiar am zâmbit politicos, am mai mormăit ceva cum că mai bine plec, că văd că nu interesează pe nimeni ce am de zis, și am plecat. Am ajuns și la Finanțe, unde, evident, totul era în regulă, cu plățile la zi. Acuma, măcar atât, că acolo am primit răspunsuri, civilizat. Însă situații în care cei de la CAS au pus oamenii pe drumuri degeaba la Finanțe au mai fost grămadă, și nu pot să nu mă gândesc că mulți sunt purtați pe drumuri de la distanțe mari, oameni simpli, care nu înțeleg politica unei instituții pentru care cetățeanul, cel datorită căruia există posturile bine plătite de la CAS, nu înseamnă mai mult decât un scuipat în față. Și tu, cetățean, ce să faci în situații de genul ăsta? Să le întorci scuipatul? Să pleci capul și să speri că nu te pun să plătești și mai multe penalități pentru că ai avut neobrăzarea să ceri explicații? Ori să te iei cu ei de gât și să-ți aperi demnitatea, să le arăți ăstora că tu, omul de rând, nu permiți nimănui să te calce în picioare?