Case tradiționale sălăjene: Casa cântărețului din Iaz, ridicată în 1860 și strămutată de patru ori

De ce Casa cântărețului? Pentru că proprietarul ei, Pisek Ioan, (cel de la care a fost cumpărată de Ligia Alexandra Pop – actuala proprietară), știa să cânte la frunză.

Construită inițial  cu o singură cameră, casa, micuță și cochetă, acoperită cu paie, are acum două camere, cea de-a doua cameră fiind adăugată în 1930, când a fost strămutată pentru a treia oară. Fiind o familie de tăietori de lemne, cei care locuiau în micuța casă, cu cât defrișau, își desfăceau casa din bârne și o mutau unde aveau loc mai mult. 

Multe obiecte de mobilier, cum ar fi masa, paturile (unele făcute din patru țăruși înfipți în pământ, cu niște scânduri deasupra, pe ele o saltea din paie), sunt făcute de vechii proprietari. La fel ca și câteva din lăzile așezate în camerele joase ale casei. Pe unele, mai simple, făcute de cei care au locuit acolo, Ligia le-a găsit în podul casei, înnegrite de fum, altele, ungurești, au fost cumpărate din târguri.  

Un fel de ”emblemă”, primită de primul proprietar, Manyur Pavel, în primul Război Mondial, stă mărturie asupra amprentei pusă de timp nu doar asupra casei, ci și a celor care au locuit acolo. Și toate puse laolaltă, împreună cu narațiunea Ligiei, creează un tablou viu al casei, o însuflețește. Iar casa simplă, micuță, joasă, devine mult mai mare, o punte de legătură în timp între cei care au alocuit de-a lungul timpului acolo și tine, cel care ai ajuns acolo ca vizitator.

Casa a fost ridicată de strămoşii lui Manyur Pavel, socrul fostului proprietar de la care am cumpărat imobilul. Casa a fost pentru prima dată construită în localitatea Halmăşd, apoi mutată în cătunul Hurez din localitatea Plopiş. Din actele primăriei am aflat că în anul 1927, proprietarul Manyur Pavel, după întoarcerea din prizonierat, s-a mutat cu familia, mutând şi casa odată cu ei, în localitatea Făgetu, mai precis în zona Dosul Cutii. Iniţial casa avea o singură cameră şi prispa. După mutarea ei în localitatea Făgetu i s-a mai adăugat o cameră. Ultimul care a locuit în această casă este Pisek Ioan, născut în anul 1932 şi care în anul 1955 s-a căsătorit cu Monte Ana, fiica adoptivă a lui Manyur Pavel. (…) El a locuit în această casă împreună cu soţia.

Casa are o poveste impresionantă, în condițiile în care a fost strămutată de patru ori. Locuința are două încăperi. Povestea casei a început în anul 1860, când o familie slovacă din localitatea Halmășd a ridicat construcția pentru a servi drept adăpost familial. 

Casa a fost strămutată în 1907 în satul Plopiș de o familie de slovaci, unde a rezistat 20 de ani. În anul 1927, un fost prizonier din Rusia, ce a luptat în armata ­imperială ­austro-ungară pe frontul din est în primul război mondial a strămutat din nou casa, de această dată în satul locuit în proporție de 90 la sută de slovaci, Făgetu (comuna Plopiș). După moartea fostului prizonier, casa a început să se deterioreze, tencuiala a început să cadă, acoperișul din paie a fost ros de rozătoare, iar apa de ploaie a ajuns și în casă.

Pentru că proprietarul său știe cânta în frumză, zicea că a înregistrat piese chiar și cu cunoscuta cântăreață Maria Lătărețu… Casa a avut, inițial, o singură cameră, atunci, prin 1860 – 1865, când a fost construită, inițial, de o familie de tăietori de lemne. Ulterior, ea a fost mutată la Halmăjd, apoi la Plopiș, apoi la Făgetu, în comunitatea slovăcească de acolo, unde i s-a mai adăugat o încăpere și, în cele din urmă, în 2015, noi am reconstruit-o (practic a patra oară!), în curtea muzeului de la Iaz”, povestește Ligia Alexandra Pop.

………..

Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în parteneriat cu Asociația Sinaptica – București, implementează proiectul cultural „Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene” co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *