Situat în comuna Balc, județul Bihor, Castelul Degenfeld este un simbol al unei istorii bogate și nobile, deși astăzi se află într-o stare avansată de degradare. Povestea acestui loc începe încă din anul 1484, când episcopul Pruisz János din Oradea a construit aici un castel, ale cărui ruine erau vizibile până în secolul al XIX-lea.
Arhitectura și viața la Castel
Castelul era împărțit în mai multe corpuri, cu patru clădiri principale, fiecare având un rol bine definit. Prin curtea castelului curge râul Barcău, care aducea un farmec aparte peisajului. De asemenea, pe domeniul castelului se găsea un ștrand cu apă de sondă și o bază sportivă, toate acestea fiind înconjurate de un parc dendrologic impresionant. Parcul adăpostea specii rare de copaci, oferind un loc de refugiu și relaxare pentru proprietarii de odinioară.
Castelul era o operă arhitecturală deosebită, cu sobe de cărămidă, pivnițe largi și dormitoare elegante. În grădinile sale, păuni albaştri își etalau penajul, iar locurile de odihnă erau decorate cu mobilier de grădină.
Proprietarii nobili de-a lungul timpului
De-a lungul secolelor, castelul a fost deținut de numeroase familii nobiliare. În 1490, domeniul a intrat în posesia familiei Báthori, una dintre cele mai puternice familii din Transilvania. În 1552, castelul a trecut la familia Szénási, iar ulterior au urmat familiile Kun, Tisza, Bekk și Kábos, fiecare contribuind la expansiunea și dezvoltarea domeniului. În 1872, familia Degenfeld Schomburg a preluat proprietatea, marcând o nouă perioadă de prosperitate pentru castel.
Dinastia Degenfeld și familia Károly
În 1884, groful Imre Degenfeld Schomburg a dăruit castelul fiicei sale mai mici, Emma, care în 1896 a decis să-l reconstruiască după ce a fost distrus într-un incendiu, a cărui cauză rămâne necunoscută. Emma s-a căsătorit cu Károly Tibor, iar astfel castelul a devenit proprietatea familiei Károly. Cei doi au avut cinci fii: Imre, Gábor, Lajos, Gyula și György, care au crescut în această reședință nobilă, dar care, în ciuda eforturilor, nu au reușit să păstreze castelul în familie din cauza dificultăților financiare.
Iosif Pincas – bancher și magnat
În 1920, din cauza acestor dificultăți financiare, Imre Károly, unul dintre fiii Emmei, a fost nevoit să vândă castelul bancherului Iosif (József) Pincas, pe un pumn cu aur şi cu condiţia că, „dacă ungurii se întorc în Balc, proprietatea le va fi returnată.” Acest lucru nu s-a întâmplat, iar castelul a rămas în posesia lui Pincas.
Iosif (József) Pincas provenea dintr-o familie de evrei spanioli și era fratele faimosului pictor Jules Pincas, cunoscut sub numele de Jules Pascin, renumit în lumea artistică internațională.
Iosif (József) Pincas era unul dintre cei mai bogați oameni din România interbelică, fiind proprietarul Băncii Fuzionate din Oradea și deținea o avere impresionantă, incluzând un domeniu la Caliacra, Bulgaria, case în București și chiar vapoare. Clasat printre primii 10 bogați ai României interbelice, Pincas era un adevărat magnat al vremurilor sale.
Domeniul Pincas includea și un fond de vânătoare întins pe mii de hectare de teren agricol și forestier. Pe domeniul castelului, Iosif Pincas a fondat şi o herghelie renumită, care adăpostea peste 250 de cai, dintre care 50 erau armăsari de prăsilă pur sânge englezesc. După o epidemie care a decimat caii, herghelia a fost închisă, însă a rămas în istoria locului ca una dintre cele mai importante contribuții ale bancherului Pincas la dezvoltarea domeniului.
Legătura cu familia Ghica și tragediile familiare
Legătura dintre familia Pincas și familia Ghica a venit prin căsătoria lui Iosif (József) Pincas cu Diana Ghica, sora prințului Gheorghe Ghica. Familia a fost marcată de o tragedie, când soția prințului Ghica, Natalia Romanov, fiica ţarului rus Romanov, o femeie de o frumusețe rară, a murit într-un accident dramatic. După moartea ei, Gheorghe Ghica a adus o bisericuță de lemn din Maramureș și a ridicat o troiță în memoria soției sale, însă ambele au fost distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Declinul Castelului
În 1947, după instaurarea regimului comunist, castelul a fost naționalizat și a suferit o transformare completă. La început, a fost transformat în magazie de cereale, iar mai târziu a devenit un sanatoriu, pierzându-și astfel gloria nobiliară.
Astăzi, Castelul Degenfeld din Balc, deși în ruină, rămâne un martor tăcut al gloriei de altădată. Restaurarea sa ar putea transforma acest monument într-o atracție turistică de prim rang, readucându-i frumusețea și semnificația istorică, devenind din nou un simbol cultural al regiunii Bihor.
Groful Degenfeld a avut proprietăti & conac si in Ardusat ,Maramureș, pe stg. r.Somes , pe la 1850 au plantat acolo , pe linga castani comestibili, un Sequoia giganthea- care… a scapat iepocii de aur/CAP si plantattiei de pomi fructiferi a INTERCOOP iar mai la SV, pe lizieră, un mauosoleu cu cripte, nicicind folosite, spre SE un exceptional -dpdv arhitectonic/constructiv grajd in care fuseseră adăpostie la 100 vaci & cai; conacul a fost devastat de ardusatani guitani după loviluție, mausoleul vandalizat, grajdul , din cărămidă și piatră, furat cu bucata , refolosit ca mat. de constructii ( la fel ca si castelulul grofului din Țicău, Asuaju de Sus etc.).