La poalele de nord-vest ale Dealurilor Sălajului, la contactul Depresiunii Sălaj și a Culmii Sălajului cu Depresiunea Guruslău, oraşul Cehu Silvaniei este al patrulea oraş, ca mărime, din judeţul Sălaj.
Aici, în 1862, s-a născut George Maior, cel care a reprezentat, alături de Simion Marieș, Vasiliu Falaus, Alexandru Pop, Ioan Coste, Vasiliu Gavriș și Alexandru Vaida, Cercul Cehu Silvaniei la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Numele localității vine de la numele etniei ceh, populaţie de origine slavă cu care românii au venit în contact în secolele trecute.
Deși atestat documentar doar din anul 1405, sub denumirea de Chehy (1854 – Szilagy Cseh), în anul 1319 este semnalată prezența unei cetăți de pământ, Castrum Cheevar, care se pare că a avut rolul de a apăra așezarea din vatra actualului oraș Cehu Silvaniei. Castelul fortificat al Cehului a fost construit în anul 1526 de către Belteki Dragffi Janos, pe locul fostei cetăți regale din Cehu Silvaniei, și a fost consemnat ca cetate în 1556, când a fost dat lui Báthory György. În anul 1660 devine cetate de graniță, dat fiind căderea cetății Oradiei, și a fost întărită. Din 1671 a fost în proprietatea familiilor Thököly, Apafi și Wesselényi, apoi, în ultimii ani înainte de 1990, a fost sediul întreprinderii agricole. Doar clădirea centrală a mai rămas în picioare, mulți dintre cei care locuiesc în zonă furând materiale de construcție de la castel, pentru nevoile personale.
Alte atestări documentare au fost făcute în anii 1437 (Chehi), 1462 (Cseh), 1468 (Czeh), 1525 (Szilagy Cseh), 1540 (Zilagy Cheh), 1543 (Cheh), 1549 (Chye), 1553 Cijeh), 1579 (Zilagichech), 1604 (Che), 1642 (Szillagh Cseh), 1733 (Csehul), 1750 (Szilagy Cse), 1760-1762 (Szilagy Cseh), 1850 (Csoh), 1854 (Szilagy-Cseh), 1900 (Cehu Silvaniei).
