Cicliștii, “ciudații” de pe drumurile românești

marius_tirleDe fiecare dată când plecam într-o tură de bicicletă prin țară, oamenii mă priveau ca pe un străin, că Dumnezeu știe ce-i cu ăia de nu umblă ca tot omu’ cu mașina, fiindcă, nu-i așa, ce român sănătos la cap se urcă călare pe bicicletă și o ia de nebun pe coclauri. Însă, de vreo doi ani încoace, văd tot mai mulți români pe bicicletă, iar bicicleta a început să fie promovată tot mai mult, așa că mi-am pus întrebarea: Cum de?

În Sălaj, cel puțin din cîte știu eu, există un singur club dedicat ciclismului – Alien Cycling Zalău, club înființat de Marius Țîrle, așa că pun mâna pe telefon și-l sun să ne întâlnim, să aflu mai multe despre ce se face pentru promovarea ciclismului, nu doar ca sport, ci și ca mod de viață.
Clubul l-a înființat pentru că cineva trebuia să facă și asta, fiindcă bicicleta nu înseamnă doar ciclism, ca sport în sine, ci și un extraordinar mod de relaxare, de a-ți construi un corp sănătos. Cât despre nume: “Ciclismul e o chestie destul de străină pentru România, foarte puțin cunoscută, adică, în afară de Eurosport, care trasmite pe post marile tururi, nimic nu auzi de ciclism. De acolo și Alien.”
Și, așa și e, pentru români ciclismul e ceva străin. De multe ori, de cele mai multe ori, mi s-a întâmplat să fiu interpelat în engleză prin locurile prin care treceam cu bicicleta: “no room, no room” sau ” e, dacă știam că ești român te chemam să te cazezi la noi la pensiune, da’ am crezut că ești străin, și n-am știut cum să-ți spun, că au mai fost pe aici din ăștia, cu bicicleta, da’ toți erau străini”. Însă, încet-încet, cei care devin interesați de bicicletă sunt tot mai mulți și din toate categoriile sociale, iar unii chiar se implică activ în susținerea și promovarea ciclismului, și, așa cum îmi spune Marius despre cei din club: “Suntem o gașcă de iubitori ai pedalatului. Pentru unii, din afară, toată chestia asta e o ciudățenie, pentru alții, însă, e ceva frumos și se bucură că e cineva care să facă asta, ba, mai mult, încearcă să ne ajute în activitățile pe care le organizăm, iar unii chiar ne sponsorizează, fără nici o obligație, pur și simplu pentru că vor să se implice și ei.”

Fapte, nu doar vorbe

Când vine vorba despre a face ceva, ei, bine, toate competițiile de ciclism din ultimii ani, din Sălaj, au fost organizate de Alien Cycling Zalău. Concursuri pentru copii, concurs de contratimp pe centura Zalăului – primul organizat vreodată în România de un club privat, cupa Alien Cycling, ture de cicloturism prin Sălaj, iar Michelin Maraton Zalău e o competiție cunoscută în toată țara și la care participă concurenți din mai multe județe și chiar din străinătate. Și, anul acesta, pe lângă concursurile din cadrul Cupei Alien Cycling, care, începând din martie, vor fi organizate în fiecare lună, în ultima zi de joi, în 19 mai, se va organiza cea de-a treia ediție a maratonului, la care sunt așteptați în jur de 300 de participanți. “Va fi cel mai important eveniment pe care-l vom organiza și ne așteptăm undeva la peste 300 de concurenți. În ediția trecută a fost vreme foarte urâtă, și, din cauza asta, am avut mai puțini concurenți, în jur de 160, printre care și concurenți din Anglia, Spania, Italia, însă interesul e tot mai mare vizavi de competițiile organizate de noi.” Dar, foarte puțină lume știe că pentru a organiza o astfel de competiție nu înseamnă doar să pui niște date pe hârtie, înseamnă foarte multă muncă, deloc ușoară. Ca să construiești un traseu de maraton, îți ia mult timp și cere mult efort fizic. Fiindcă traseele nu se fac din creion, pe hartă, ci trebuie mers pe teren, în prima fază pe bicicletă, pentru a identifica traseul cel mai potrivit pentru tipul de concurs, iar asta înseamnă câteva zile de pedalat, după care, pe jos, cu materialele în spate, pe aceleași trasee, însă, de data asta, și mai multă muncă. Muncă pentru care trebuie să-ți găsești timp, fiindcă toți au un serviciu, însă se găsesc întotdeauna doi, trei, cinci, chiar și mai mulți uneori, care să fie dispuși să facă asta voluntar. “Cu banda în spate, o tot legi de la copac la copac, mai faci un semn cu vopsea, mai cureți traseul, pentru că, în concurs, traseul trebuie să fie pe cât posibil curat, pentru a se evita accidentele, așa că mai arunci câte o creangă sau câte un bolovan, ca să eliberezi zona de obstacole. Iar asta se face cu o lună înainte de concurs, și durează cel puțin trei zile. Anul trecut, de exemplu, am avut de marcat 110 kilometri, iar asta se face mergând pe jos.”

În Sălaj există susținere…

Toată lumea știe că, pentru a putea face ceva cu adevărat important, e nevoie și de sprijin, iar asta există la noi în județ, aș putea spune spre surprinderea mea, deși, acum câțiva ani am beneficiat și eu, împreună cu Zoli, de sprijin din partea Consiliului Județean, mai bine zis a lui Tiberiu Marc, care ne-a susținut, chiar dacă au existat și voci împotrivă, atunci când am organizat un turneu național de promovare a Sălajului, pe bicicletă. Însă, așa cum mi-a spus Marius, spre deosebire de alte cluburi din țară, la noi în județ au găsit sprijin la toate instituțiile cu care au colaborat, fie că e vorba de Primărie, Consiliu Județean, Prefectură, Poliție, Jandarmerie sau Crucea Roșie, iar atunci când au dat peste obstacole în organizarea vreunui eveniment, toți cei care conduc instituțiile respective și-au dat concursul în a găsi rezolvare la problemele apărute. Asta în ceea ce privește partea organizatorică, fiindcă, la partea cu sprijin financiar, sponsorul principal a fost compania Michelin.

…și premii

“De exemplu, pot să-l laud pe colegul nostru, Nicu Rus, care are o vârstă respectabilă, și care, deși a fost c el mai în vârstă concurent la categoria la care a participat, +4o de ani, a reușit să câștige campionatul ‘Clujul pedalează’, obținând patru medalii în cele șase etape ale concursului. De asemenea, la concursul de contratimp, a luat locul II, și aici, cel mai în vârstă concurent. Asta, pe lângă turele de cicloturism pe care le face prin țară.” Nicu nu e singurul cu rezultate din club, Marius are și el rezultate: locul 11 în etapa a VI-a, ‘Clujul pedalează’, locul II, etapa de noapte a aceluiași concurs, locul II, la Maratonul Făgetului, locul V, la ‘Cupa Vlădeasa’. La fel, alt membru al clublui, Dan Bărbânță, a ocupat locul 4 la ‘Arad Bike Race’, și mai sunt și alții care au ocupat locuri bune în concursurile naționale, însă ceea ce ce cu adevărat important e că se face ceva pentru a se promova ciclismul, cu tot ce înseamnă asta, iar rezultatele muncii celor din club nu înseamnă neapărat premiile câștigate, ci faptul că tot mai mulți devin pasionați de bicicletă, iar asta, într-o țară cu obezi fără număr, chiar înseamnă ceva. Oricum, cei care vor mai multe informații le pot afla de la www. http://aliencycling.ro sau facebook.com/aliencycling.

Traficul, un coșmar pentru bicicliști

“Întotdeauna încercăm să evităm orașul. Anul trecut, de exemplu, doi membri ai clubului au fost loviți de mașină, dintre care unul s-a ales cu clavicula fracturată, fără să mai punem la socoteală bicicletele distruse.”
Dacă, în străinătate, bicicleta e aproape un cult, și aici mă refer nu la sport, ci la modul de viață, fiindcă dincolo, unde civilizația e la ea acasă, la serviciu se merge, pe cât posibil, cu bicicleta. La fel și în timpul liber. La noi, visul cel mai vis al românului e să-și ia mașină, fiindcă, nu?, nu ești tare dacă nu ai bolid cu care să te mândrești. Și se merge cu mașina la serviciu, chiar dacă locul de muncă e la 500 de metri, se merge cu mașina la cumpărături, chiar dacă piața e fix sub nasul tău, se merge la plimbare cu mașina, că doar nu ești fraier să mergi cu bicicleta sau pe jos. Și ne mai mirăm de aglomerația permanentă din oraș… Și-atunci, ce să mai vorbești de piste pentru biciclete? Și acolo unde există, sunt folosite ca loc de parcare – pentru mașini, evident. Așa că, pe drumurile noastre înguste, cu șoferi neatenți, e un coșmar chiar și doar să te gândești că vrei să ieși cu bicicleta, iar accidente au loc prea multe, accidente în care victimele sunt întotdeauna bicicliștii. E aproape ridicol să fac comparație cu Olanda, de exemplu, dar știați că acolo o echipă de ingineri olandezi se gândeşte la un proiect de pistă pentru biciclete încălzită geotermic, pentru a reduce riscul de accidente datorate poleiului? Cât de SF sună asta pentru românul motorizat?
“Oricum posibilități pentru a se crea piste pentru bicicletă sunt, voință să fie. Când o să fie destul de mulți bicicliști care să pună presiune serioasă pe cei care pot face ceva, atunci va fi altfel. Mai ales dacă stai să te gândești că acum 15 ani erau doar câțiva bicicliști, iar acum sunt sute și, după cum văd că evoluează lucrurile, vor fi, în curând, mii.”


2 thoughts on “Cicliștii, “ciudații” de pe drumurile românești

  1. Am muscat-o azi vara pentru ca eu circul cat pot mai mult pe trotuar,ca tin la claviculele mele.M-a muscat de cur un militian cu toate ca ma deplasez incet si ma straduiesc sa nu deranjez pe nimeni.Mi-a dat avertisment cu avertismentul(sic)ca daca ma mai prinde ma avertizeaza financiar.
    of course ca tot p-acolo am umblat si dupa aia pentru ca m-am gandit ca harabaia aia a lor de logan n-o poate coti printre blocuri pe potecile numai de bitza mea stiute.
    cat despre pistele promise de primar,alea s-or face cand a fi gata petrolu’si vipurile or umbla pe jos si cu girofaru’-n cur.

Leave a Reply

Your email address will not be published.