Deși, la prima vedere, Run to the Hills părea a fi o competiție sportivă, de alergare pe dealurile din jurul Crasnei, a fost mai mult decât atât. Aici, la Crasna, ideea de comunitate a prins viață la Centrul de echitație TÁLTOȘ (TÁLTOȘ – lovarda). Un exemplu pentru multe alte localități.
Dacă era vorba doar despre alergare, nu aș fi fost acolo. Nu pentru că nu îmi place alergarea. Dimpotrivă. Alerg în natură cam de când mă știu. Însă alerg de plăcere, și asta e tot ce contează.
Am văzut afișul cu evenimentul în sine și, deși nu aveam de gând să merg, mi-am schimbat rapid decizia. În primul rând pentru cai.
Foarte bine organizat,
evenimentul a strâns la Centrul de echitație TÁLTOȘ mulți, foarte mulți oameni. Nu doar alergători și susținători ai acestora, dar și oameni care au venit acolo pentru a-și petrece timpul împreună. Și asta înseamnă, până la urmă, comunitate. Asta poate transforma un loc, o localitate, într-un fel de familie mai mare. Iar atunci când se întâmplă asta, lumea devine un loc mult mai frumos.
La Crasna, comunitatea chiar înseamnă ceva. S-a văzut asta pe tot parcursul zilei de sâmbătă, 29 iunie, când s-au strâns laolaltă, sub soarele fierbinte de vară, o mulțime de oameni: aproape 250 de alergători, peste 1000 de participanți.
Ca un eveniment să aibă fie unul reușit, înseamnă să fie și o gazdă pe măsură. Iar aici, la Crasna, gazda s-a numit Kiss István, cel care a creat centrul de echitație Taltoș.
Un fel de Crocodile Dundee,
dacă ați văzut filmul (dacă nu, nu-i bai), Kiss István a fost de nota 10. Cu o pălărie neagră pe cap, dezinvolt, cu o atitudine prietenoasă, mereu cu câte o glumă la purtător, a fost sarea și piperul prezentării a ceea ce s-a întâmplat acolo. Și așa ar trebui să fie orice gazdă, prezentator, amfitrion… numiți-l cum vreți, să îți creeze o stare de bine cu zâmbet. Să te facă pe tine, cel care ai ajuns acolo, să simți că ești binevenit.
Și pentru că tot am pomenit de comunitate, atunci când Kiss István, în felul lui dezinvolt, a spus (nu fix cu cuvintele ăstea): ”Fiți atenți ce bine miroase mâncarea. Mergeți și vă luați, că-i buna de numa’, io de abia aștept să mănânc”, oamenii s-au dus și au cumpărat. Și, din nou, asta înseamnă comunitate, să îi susții pe cei de-ai tăi. Chiar și doar cumpărând de la ei.
Run to the Hills
ester o competiție de alergare pe bune. Cu trasee de 5, 10 și 21 de kilometri, alergătorii au fost puși la încercare, iar cei mai buni au fost premiați. Însă, dacă e să vorbim de câștigători, toți cei care au participat sînt, deja, câștigători. Pentru că au fost acolo, pentru că au ales mișcarea, fie chiar și sub un soare torid.
Totuși, pentru că asta înseamnă competiție, trebuie menționați câștigătorii:
Proba de 5 km, feminin: Locul 1 – Kocsis Eva; Locul 2 – Bene Alexandra Maria; Locul 3 – Sárközi Helga Anett.
Proba de 5 km, masculin: Locul 1 – Kiss Tamás; Locul 2 – Ionuț Motasan; Locul 3 – Bogya Oliver.
Proba de 10 km, feminin: Locul 1 – Denisa Florentina Mateucă; Locul 2 – Victoria Mureșan; Locul 3 – Ioana Borodi.
Proba de 10 km, masculin: Locul 1 – Dan Biltiu; Locul 2 – Romeo Varga; Locul 3 – Marius Haiduc.
Proba de 21 km, feminin: Locul 1 – Paula Todoran; Locul 2 – Ioana Azimi Anaraki; Locul 3 – Otilia Mot.
Proba de 21 km, masculin: Locul 1 – Alin Stelian Danciu; Locul 2 – Patrik Petz; Locul 3 – Erik Petz.
Calul, superbă creatură
Da, pentru cai am fost acolo, în primul rând. Pentru maiestuozitatea lor. Pentru construcția lor superbă. Pentru sălbăticia lor aparte, chiar dacă îmblânzită.
I-am privit alergând sau sărind peste obstacole. Am privit și am admirat comuniunea evidentă creată între om (călărețul) și cal. Și mi-am zis (pentru a câta oară?): ”Când o să fie să am un teren al meu, sigur o să am cai”.
Caii de la Centrul de echitație TÁLTOȘ sînt superbi. Și fie că vrei să înveți să călărești, fie că doar vrei să îi privești, merită mers aici.
Organizatori ai evenimentului: ADI Țara Silvaniei, Asociația Silva Fun Crasna, Consiliul Județean Sălaj, Asociația Zestrea Silvană, TALTOȘ – Centru de echitație – Lovarda.
