Poate fiindcă am vopsit ouă de Paști, împreună cu mama, și printre povești m-am dus cu gândul înspre vremurile când Isus a venit în lumea asta. Ori poate e datorită unei poze în care eram eu și Zoli, prietenul meu care nu mai e. Îmi tot zicea Zoli: ”Căline, tu nu ai ce căuta în lumea asta. Tu ești un sfânt. Locul tău nu e aici, eventual în vârful unei stânci departe de lume”. Și poate de asta, de la ”sfânt”, m-am dus cu gândul la Isus, și cel de acum 2000 și ceva de ani, și cel care e, cumva, chiar și doar ca idee, printre oameni.
Dacă ar fi mă întrebe dacă să vină sau nu printre oameni, nu cred că i-aș spune să vină. Ori, dacă da, să nu facă la fel ca data trecută, să vină pentru păcătoși, ca să îi spele pe ei de păcate, fiindcă oamenii ar răstigni iubirea rânjind satisfăcuți chiar mai la vedere decât data trecută. Iar asta pentru că păcătosul (și nu e vorba despre păcat doar în sensul biblic) nu o să se schimbe niciodată. Poate că o să își țină în frâu răutatea, vanitatea, ipocrizia și egoismul pentru o vreme, ca să dea bine. Dar nu o să se schimbe niciodată. Mai devreme sau mai târziu, păcătosul nu o să mai poată să-și joace rolul, pentru că se va fi săturat, și o să-și dea arama pe față. Ba chiar mai abitir decât până atunci.
Nu, nu l-aș lăsa să vină în lumea de azi, printre oamenii-care-nu-mai-sînt-demult-oameni. Nu doar pentru că l-ar omorî, din nou, dar ar face și spectacol din asta. Întâi l-ar interoga și verifica să vadă dacă e ștampilat, numerotat, dozat și certificat cu cod QR ca fiind corespunzător. Apoi l-ar băga în carantină. Apoi l-ar pune după garduri, după bariere și linii de demarcație. Apoi, dacă totuși ar ieși printre oameni, ar pune câinii și poliția pe el. Iar aceiași oameni care scapă câte o lacrimă de Paște pe rețelele de socializare, pioși de numa’ și spunându-ne că trebuie să ne iubim aproapele, l-ar arăta cu degetul ca fiind dușmanul de clasă socială. Și l-ar prefera din nou pe Barabbas (în ziua de azi școlit și cu diplome de inteligență).
Nu, lumea de azi nu are nevoie de iubire, nici măcar de cea a lui Isus. Pentru că iubirea e un defect. Ura, nepăsarea, egoismul și ipocrizia sînt mult mai rentabile, pentru că, atunci când trebuie, pot fi folosite ca monede de schimb social.
Dacă ar fi să vină, din nou, printre noi, l-aș ascunde de oameni. Oamenii nu mai au nevoie, de mult, de iubire. Doar câțiva. Iar acei câțiva o să fie întotdeauna bineveniți să cunoască simplitatea iubirii neprihănite.
