A fost perioadă tulbure, nefirească, timp în care lacătul a fost pus pe aproape orice, în special pe locurile unde poți să ieși să bei un suc sau să mănânci ceva. Așa că am lăsat-o moale cu rubrica ”D’ale gastronomiei”. Nu de alta, dar unii mai că nu și-au pus câini de pază la ușă, făcând exces de zel în ceea ce privește cine are voie să intre – cetățeni de rangul 1 -, și cine nu – ăilalți, needucați și proști, pentru simplul motiv că nu au făcut sluj social (sau sanitar). O perioadă cu cetățeni-model, cu mâna la piept, acolo unde se ținea certificatul în loc de inimă, gata să toarne pe oricine: ”Nenea sistemu, nenea sistemu, ăla nu vrea să se supună. Putem să-l arătăm cu degetul?”
Totuși, au fost și unii patroni care nu au vrut să facă diferența între oameni. Că, vorba Constituției, toți cetățenii sînt egali în drepturi. Printre cei care și-au meținut demnitatea, chiar la vedere, sînt Atelier de arome, Cofetăria Happy sau Rock’n’roll Center.
Bun. Deci i-am dat din nou drumul rubricii ”D’ale gastronomiei”. Azi, la Atelier de arome.
Din start le-am dat 5 stele pentru afișul de la intrare. Cât despre papa, că despre asta e vorba, am luat un meniu și m-am uitat la oferta gastronomică.
Acuma, ca de obicei, oferta e trecută prin prisma bugetului (în general restrâns, asta e!). Așa că, după ce am băgat mâna în buzunar, să mă asigur că nu bate vântul pe acolo, am ales: Sandvici a la Vlad, cu roșii uscate. De ce sandvici? Pentru că, după prăjituri, sînt pe locul 1 în ceea ce privește preferințele mele culinare. Deci, sandvici.
Sînt locuri unde sanviciul e doar sandvici. Știu că sună ciudat, dar n-am cum să zic altfel. Ei bine, la Atelier de arome, sandviciul a la Vlad a fost delicios: aromat, plin, ba chiar și colorat, iar pâinea proaspătă, pufoasă, ușor crocantă. V-am zis, un deliciu. L-am savurat cu toate simțurile. Ba chiar cred că am și ”mormăit” de plăcere. Dar, oricum, singur fiind, ce dacă? 5 stele cu steluță!
Locul în sine e foarte fain, muzica faină, atmosfera faină, ca de tabără. Sau, dacă vreți, ca o întâlnire între prieteni. Și chiar te simți bine acolo. Iar fetele de acolo sînt și ele faine, servirea fiind mai mult un fel de ”Salut, ce faci?”, un act de socializare tot mai puțin întâlnit. Și, sincer, aș fi stat mai mult decât am stat, chiar și singur fiind, însă Fly, pisicuța mea atomică, fiind în covalescență, mi-a scurtat șederea, am vrut să îi fiu aproape în perioada asta.
M-am ridicat de la masă bine dispus și m-am dus să plătesc (nota de plată – și trebuie menționat asta -, a fost adusă într-un borcănaș, o chestie foarte simpatică, de altfel). Și am dat să plec. Însă am mai rămas puțin. De ce? La povești cu Mădălina, o fată tare faină, cu care chiar am avut ce povesti.
Bun. Concluzia? 5 stele meritate.
