Întâi am auzit
urletul prelung
de lup,
apoi m-am dezbrăcat de trup
așteptându-mă, privind lung
secundele născându-se
din moartea altor secunde:
unde se termină timpul, unde?
Cum poți să ții pasul
cu un alergător pursânge,
când viața își înfige compasul
în destine însemnate cu sânge?
Cum poți să distingi
corurile tunătoare
ale cerului, de tot ce atingi
atunci când tăcerea doare?
Cum să vorbești fără cuvinte,
între nimic și Dumnezeu,
între înapoi și înainte,
între tu și eu?
Răspunsurile tăcerii
sînt desăvârșite.
Le strâng între bătăile inimii
și îmi urmez sufletul.
