Deschideți ochii și uitați-vă în jur. Apoi închideți-i în tăcere și mai uitați-vă o dată. Și o să vedeți lumea așa cum e

Învăț de la animale ceea ce ar fi trebuit să învăț de la oameni. Aici, în lumea oamenilor, animalele (cele de lângă casă, de lângă bloc) îți spun, fără cuvinte, mai mult decât pot oamenii să o facă. Și nu doar pentru că lumea a devenit un loc al clișeelor, al sloganelor și al declarațiilor zornăitoare și pompoase. Nu. Lumea oamenilor este un loc unde cuvintele nu exprimă o stare, nu traduc un mesaj sufletesc, nu creează o legătură între oameni, ci sînt doar rodul unei atente și luuuungi exersări în ”oglindă”.    

În fiecare dimineață, Fly, pisicuța mea atomică, mă trezește frecându-și căpșorul de fața mea. Torcându-mi încet, ca o alinare. Când o privesc, zâmbetul îi este la vedere, ca o carte de vizită a sufletului.

De câte ori ați fost treziți cu iubire, cu zâmbet, de cei lângă care trăiți? Și nu e vorba de ”iubirea” de început, unde actul teatral e ușor de pus în scenă. E vorba de zilele obișnuite, de viața de zi cu zi.

Pisicile de la bloc mă întâmpină întotdeauna cu dragoste. Îmi ies în întâmpinare și mă conduc până la ușa blocului, până la ușa casei. Și nu fac asta în schimbul hranei pe care le-o ofer. Pur și simplu așa sînt ele, necuvântătoarele – când te aleg ca prieten, o fac pentru totdeauna. Pentru ele, pentru animale, necuvântarea lasă loc iubirii.

De câte ori, atunci când vă întâlniți cu prieteni pe stradă, sînteți întâmpinați cu lumină, cu dragoste la vedere?

Prietenia ar trebui să fie un act de iubire, poate cel mai înălțător. În schimb a devenit doar un troc între oameni care vor ceva unii de la ceilalți. Și cam atât. Iar prieteni vechi sînt dați la schimb în doi timpi și trei mișcări pentru noi neguțători de servicii sociale sau amoroase. Și chiar dacă nimicnicia neguțătorilor ăstora e la vedere, vorbele mieroase sînt seducătoare, iar cei mai mulți cad (voit sau nu) victime.

Și totuși, în lumea asta în care nimicnicia umblă în fundul gol, zornăindu-și ”valorile” pe post de talangă – vanitate, prostie, indiferență, ipocrizie, ură, narcisism, mediocritate, ”oglindă, oglinjoară, cine e cel mai cel din țară?” -, există oameni al căror suflet e la vedere. Da, mai există, încă, oameni cu suflet, chiar dacă a fi înzestrat cu suflet e, azi, un păcat social demn de disprețul gloatei.

De fiecare dată când întâlnesc oameni frumoși, mă bucur peste poate. Mă bucur, pur și simplu, că există.

Într-o lume în care existența umanoizilor se reduce la ”papa, caca, papa, caca, papa, caca… și, da, sex”, mai există oameni, mai există frumusețe. Trebuie doar să vrei să vezi.

Deschideți ochii și uitați-vă în jur. Apoi închideți-i în tăcere și mai uitați-vă o dată. Și o să vedeți lumea așa cum e.


2 thoughts on “Deschideți ochii și uitați-vă în jur. Apoi închideți-i în tăcere și mai uitați-vă o dată. Și o să vedeți lumea așa cum e

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *