Drumul uitat de timp și autorități: DC95, în comuna Marca

În inima unei comunități care trăiește la intersecția dintre modernitate și tradiție, drumul DC95 leagă destine și istorii, dar este și sursa unei nemulțumiri crescânde. Starea acestuia reflectă nu doar neglijarea timpului, ci și cea a autorităților.

Context: Drumul comunal DC95 nu este doar o cale de acces între două sate, ci și o ”lifeline” pentru rezidenți. Importanța sa pentru comunitate este indubitabilă, de la transportul de bază, la situații de urgență. Defrișările masive și traficul greu au transformat drumul într-o provocare zilnică pentru locuitorii și vehiculele lor.

Problema Actuală: Starea degradantă a drumului a ajuns la un punct critic. Defrișările au continuat nereglementat, lăsând în urma lor un peisaj schilodit și drumuri cu adâncituri periculoase care prezintă riscuri semnificative pentru siguranța locuitorilor.

Drumul comunal DC95, este una dintre “cele mai neglijate rute”!

Locuitorii satelor Marca Huta sunt mânați de disperare să facă publică neglijarea continuă de autorități a stării drumului comunal DC95 și consecințele grave care rezidă de aici. Ceea ce a fost odată o arteră de transport vitală pentru comunitate, acum este un testament dureros al defrișărilor necontrolate și al inacțiunii administrative.

O serie de sesizări adresate primăriei și, în special, domnului primar Ioan Şumălan, au rămas fără răspuns concret de-a lungul anilor, lăsând locuitorii să se confrunte cu un drum impracticabil, care amenință viețile și mijloacele de subzistență ale comunității.

Casualitățile sunt deja vizibile în sat, cu evenimente precum incendiul de la casa familiei Hoșko și întârzierile critice în cazuri medicale de urgență, toate acestea reflectând gravitatea situației. În pofida promisiunilor nerealizate și a neglijării îndelungate, locuitorii satului nu mai pot aștepta.

Fotografii și mărturii de la fața locului sunt gata să ilustreze realitatea alarmantă a DC95, unde gropile adânci și daunele considerabile la infrastructură au devenit o caracteristică permanentă a peisajului.

Apelul nostru, disperat și sincer, este adresat nu numai autorităților locale, ci și mass-media, societății civile, protecția mediului, care pot sprijini într-o manieră sau altă redresarea acestei nedreptăți.

Vă invităm să ne vizitați, să vedeți cu proprii ochi și să relatați despre dificultățile și pericolele cu care se confruntă comunitatea noastră. Așteptăm cu nerăbdare o soluție și acțiuni concrete, nu doar promisiuni în vânt.

Starea drumului comunal DC95, care leagă satul Marca Huta de satul Marca, reședința comunei, este în continuare critică, chiar deplorabilă, din cauza defrișărilor. Pădurile din satul Marca Huta și din împrejurimi sunt “tot mai rare” de ani de zile, pentru că indiferent de anotimp, de vreme, de zilele lucrătoare sau nu, defrișările continuă, iar în cel mult 10 ani, dacă va continua așa, nu vom mai avea păduri în sat sau în zonă.

De-a lungul anilor, am scris și am vorbit de mai multe ori cu Primăria Marca, în special cu primarul Şumălan Ioan, în speranța de a găsi o modalitate de a repara drumul de acces în sat, pentru că nu mai vrem să ne riscăm viețile, vrem ca drumul, adică acești 7 kilometri, să fie accesibil și sigur.

Chiar recent, în decurs de o săptămână, am intrat cu mașina în depresiunile create de utilajele forestiere și agricole (fără posibilitatea de a vira) și am rămas blocați cu mașina (cu alimente și medicamente pentru părinții bolnavi), așa cum puteți vedea în fotografii.

Menționez, de asemenea, că aceste adâncituri sunt datorate unor utilaje grele supraîncărcate cu material lemnos. Și, deoarece utilajele forestiere trag și ele arbori mari și lungi, cu diametru mare (după părerea mea arbori cu vârsta de cel puțin 40-50 de ani) pe mai mulți kilometri de-a lungul drumului până la rampe, face ca șanțurile și urmele de mașini să fie și mai mari.

Mașina de familie cu tracțiune 4×4 a suferit multe avarii de-a lungul anilor din cauza drumului inaccesibil și distrus, iar în urmă cu câteva zile scutul de plastic a fost complet smuls, cutia de viteze a fost distrusă, tracțiunea 4×4 nu mai funcționează, iar mașina a suferit și alte avarii.

În urmă cu patru ani am cumpărat câteva tone de piatră pentru a repara drumul, am cerut sprijinul primarului și am solicitat buldoexcavatorul primăriei pentru nivelare, care ne-a promis că “se va face”. Iată că în luna martie a acestui an se vor împlini 4 ani de la acea promisiune, care la fel ca și altele nu a fost respectată, iar drumul este din ce în ce mai distrus și impropriu pentru circulație.

DC95 este un drum comunal și nu un drum forestier!

Conform OUG nr. 21 din 30 ianuarie 2002, art. 8, lit. b și g, administrația locală, în speță Primăria, este obligată să își îndeplinească datoria, dar primarul are alte priorități, așa cum a declarat şi în legătură cu proiectul avut prin Anghel Saligny pentru asfaltarea drumului de acces în satul Marca Huta, în lungime de 7 km. A respins proiectul pentru că, în opinia sa, citez: “nu este o prioritate pentru noi”. Da, nu este o prioritate pentru el să se țină de cuvânt față de cetățeni, dar nu este o prioritate nici repararea drumului de acces cu utilajele primăriei, lucru promis de multe ori, sau așteaptă o altă nenorocire, Doamne ferește, cum s-a întâmplat cu familia Hoșko (când le-a ars grajdul cu vaca și vițelul înăutru și şura la fel, pentru că maşina pompierilor de la Nuşfalău nu au putut urca), sau cazul doamnei Blaga, (care a intrat în comă până când a ajuns elicopterul SMURD chemat de  ginerele acestora, a picat în comă, fiind transportată la spitalul județean din Oradea, deoarece ambulanțele atât din Bihor cât şi din Sălaj nu au putut urca, motivul fiind același ca şi azi), sau când, vara trecută, o locatară învârstă şi bolnavā a trebuit să meargă pe jos peste 2 km până la ambulanță, pentru că autovehiculul-ambulanței nu a putut să se deplaseze până la bolnavă, decât doar până la jumătatea distanței de drum etc., exemple sunt destule din păcate) să miște un deget pentru acest sat?

Problemele din comunitate și nemulțumirea sătenilor, a  comunității sunt din ce în ce mai mari, la fel ca și promisiunile neonorate de-a lungul anilor.

Întrebarea este, până când sau ce trebuie să se întâmple pentru a merita un drum decent și viabil?

Noi nu am cerut niciodată ca drumul să fie asfaltat, ci doar “reparat”, pentru că primarul ne-a spus mereu că “nu sunt fonduri” pentru asfaltare, dar se pare că a uitat că avem cariere de piatră în comună, inclusiv utilajele necesare, iar în lumina lipsei de fonduri invocate, propunem alternativa unui drum pietruit care ar putea sluji nevoile locuitorilor fără o investiție financiară majoră.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *