A îngenunchea în fața iubirii,
arzând ca ofrandă călușul privirii…
A-ți răsfira visele în noapte
cu tot cu îmbrățișări și șoapte…
A-ți stârni furtunile interioare:
de ce simt așa, de ce doare?…
A-ți elibera fluturii simțirii
oferindu-le șansa dezrobirii…
A simți cum arde firul de lumină,
legându-te de vise sub luna plină…
A renunța la nemurire,
nimic e mai presus de iubire…
Cât din toate astea au vreun sens?
De ce să simți atât de intens?
