Eu sunt doar eu. Voi cine sunteți?

Mi-a fost dor să scriu. Am scris poezii. Se pun și acestea. Dar mi-a fost dor să scriu articole. Pentru că aceste articole sunt despre mine. Pentru că, dacă le trec pe foaie, rămân, ca un jurnal în care notez lucruri despre ceea ce sunt, cine sunt. Și îmi place să cred că, citind materialele mele, vă regăsiți și voi pe aici. Și că poate vă ajută să treceți în revistă propriile trăiri.

Eu sunt doar eu. O simplă persoană căreia îi place viața. Am mai scris asta în alte articole. Scriu pentru că îmi place foarte mult să comunic. Comunicarea a fost și va fi întotdeauna esențială pentru mine. Cum altfel am putea cunoaște un om dacă nu relaționând deschis cu acesta?

E greu, de cele mai multe ori, să găsim persoane cărora să le putem împărtăși bucurii, tristeți, reușite, eșecuri și așa mai departe. De multe ori intervine în viață teama de judecată. Ce vor spune sau vor crede despre noi familia, prietenii, cunoscuții și poate chiar și cei care nu ne cunosc? Întotdeauna vom cerne prin filtru ceea ce gândim, ce spunem și cui spunem.

Dar poate tocmai de aceea îmi place să vorbesc mult. Poate de aceea îmi place și să ascult. Pentru că simt nevoia să cunosc oamenii de lângă mine.

Îmi aduc aminte cum m-a descris cineva, pe vremea când eram o adolescentă, ca fiind o persoană isteață, dar foarte vorbăreață și care mai scoate uneori „păsărele” pe gură. Adică spuneam multe, dar mai și scăpam unele vorbe care probabil nu-și aveau locul acolo și atunci. Nu pot spune că nu m-a marcat acea descriere. Nu a fost ușor de digerat la vârsta respectivă. Dar sigur mi-a dat de gândit. De-a lungul timpului, am realizat că a fost o critică constructivă, care m-a ajutat în dezvoltarea personală.

Și acum vorbesc mult. Și acum mai scap unele ce mai bine le-aș ține pentru mine. Dar totuși, acum este altceva, pentru că am învățat să fiu mai rezervată.

Am scris multe și puține am transmis. Tipic mie. Ce vreau să spun în acest material este că e ușor să fii catalogat într-un anume fel. Îmi vine în minte acea postare care circulă pe rețelele de socializare, despre un cuplu și un măgar care nu scapă de gura lumii orice ar face: dacă încalecă amândoi pe măgar – „uite ce nerozi cum chinuie măgarul”, dacă merg pe lângă măgar – „uite ce nerozi că au măgar și nu îl folosesc”, dacă stă ea pe măgar și bărbatul lângă – „uite cine conduce în casă”, dacă stă el pe măgar și ea pe lângă – „uite la el cum nu o respectă”. În final, nici o variantă nu e potrivită. Uneori, asta e gura lumii. Orice ai face, nu e potrivit. Așadar, cel mai simplu, fiți așa cum simțiți voi. Nu veți putea mulțumi pe toată lumea niciodată, de aceea este important să fiți voi mulțumiți de acțiunile voastre.

Există bineînțeles o linie fină între critică constructivă și critică răutăcioasă. De aceea trebuie mare atenție spre ce anume plecăm urechea. Revin la acțiunile noastre. Ne definesc ca indivizi. Ne lasă urme în societate. Ne identifică și ne diferențiază unii față de alții. De aceea este bine să găsim și aici linia aceea fină între ceea ce vrem să fim și ceea ce trebuie să fim într-o societate normală.

De curând, am fost la un curs unde am întâlnit mai mulți oameni din diferite zone ale țării. Am discutat cu cât mai mulți dintre ei, mi-a făcut mare plăcere să îi cunosc. Și mi-a plăcut că, la unul dintre seminarii, tema primită a fost să descriem persoanele din grupul nostru după prima impresie. Au fost persoane pe care le-am văzut atunci prima oară. Nu a fost ușor să scriu ce anume îi caracterizează, pentru că îmi e greu să îmi fac o primă impresie. Pentru că mulți dintre noi ne lăsăm greu de citit până când prindem încredere în interlocutorii noștri. La rândul meu, și eu am primit bilețele anonime de la fiecare participant. În majoritatea bilețelelor am primit că sunt sociabilă, dar și alte caracteristici. Cel mai mult mi-a plăcut bilețelul pe care scria „autentică”. Recunosc că a fost măgulitor pentru mine. Pentru că îmi place să fiu exact așa cum sunt. Îmi place să pot spune ceea ce gândesc și să nu îmi fie teamă că poate nu am să plac. Nu putem fi toți la fel. Nu putem fi agreați de toți cei din jurul nostru. Dar putem fi noi. Eu pot fi eu, exact așa cum am scris pe la începuturile materialului. Eu sunt doar eu. Îmi place să fiu soție, mamă, îmi place jobul meu, îmi place să scriu, să citesc, să fac sport, să ascult muzică și să cânt, îmi place să mă implic în acțiuni de tot felul, sociale, culturale, educative etc.

Voi, fiți voi înșivă. Cum spuneam, vă puteți trece în revistă și analiza ceea ce sunteți, cine sunteți, să vă redescoperiți eu-l și să țineți cu dinții dacă este necesar de el. Deși, lucrurile sunt simple. Trebuie doar să fiți exact așa cum simțiți și să aveți încredere în voi! Poate nu veți plăcea tuturor, dar veți fi voi împliniți. Așadar, voi cine sunteți?