Viața nu înseamnă
doar să supraviețuiești
încă unei zile,
trimițându-ți în exil
dorințe și vise,
fără să conteze dacă ești
aici – agățându-te de suflet,
sau acolo – între cei rânjind a ură.
Și iată-ne
învinovățindu-i pe alții
de nereușitele noastre,
ridicând ziduri
de dragul unui iluzoriu
sentiment de siguranță,
zâmbind gratiilor cuștii aurite,
dându-ne la schimb umanitatea
pe un bilet de voie
primit în schimbul libertății.
Și nu mai rămâne nimic de zis
când josnicia crapă în vâlvătaia luminii,
decât tăcerea.
