Exilul tăcerii

Viața nu înseamnă
doar să supraviețuiești
încă unei zile,
trimițându-ți în exil
dorințe și vise,
fără să conteze dacă ești
aici – agățându-te de suflet,
sau acolo – între cei rânjind a ură.

Și iată-ne
învinovățindu-i pe alții
de nereușitele noastre,
ridicând ziduri
de dragul unui iluzoriu
sentiment de siguranță,
zâmbind gratiilor cuștii aurite,
dându-ne la schimb umanitatea
pe un bilet de voie
primit în schimbul libertății.

Și nu mai rămâne nimic de zis
când josnicia crapă în vâlvătaia luminii,
decât tăcerea.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *