Expoziție de artă cu emoții de sfârșit de adolescență pentru elevii de-a doișpea de la Liceul de artă ”Ioan Sima” Zalău

Multă, foarte multă lume într-o zi de joi, 30 mai, la Galeria de artă de la Curtea artiștilor din Zalău. Toți au venit pentru cei care întorc ultimele file din jurnalul adolescenței. Este vorba despre elevii de clasa a XII-a de la Liceul de artă ”Ioan Sima” Zalău, care și-au expus lucrările de atestat în expoziția organizată aici.

Deși deschiderea oficială a Galeriei de artă nu a avut loc încă, evenimentul fiind un fel de preinaugurare, totuși, neoficial asta a fost. Și nici nu s-ar fi putut mai bine, având în vedere publicul foarte numeros. Și nu doar publicul în sine, ci și emoțiile vizibile care au umplut încăperea. Emoții sub formă de râsete, zâmbete sfioase, mâini strânse laolaltă, șoapte, vorbit în gura mare, ieșit în ploaie…

Dacă ar fi să sintetizezi în doar câteva cuvinte expoziția, ar fi: ”Nimeni nu știe câtă muncă am pus aici”. Așa mi-a spus Keresztes József, cel care le mai este profesor, încă vreo câteva zile, elevilor care și-au expus lucrările. Apoi anii de liceu o să se termine și se o să se așeze sub formă de amintire în viața fiecăruia.

Câtă muncă s-a pus, și în formarea elevilor, și în expoziția în sine, e ușor să îți dai seama. E de ajuns să privești și lucrările, și oamenii. E de ajuns să fii atent la felul în care profesorul își privește elevii, la felul în care elevii încearcă să gestioneze toată situația ca și cum ar fi, deja, ”oameni mari”.  Și peste toate, emoțiile, mai ales a celor două eleve care au stat în față și au trebuit să vorbească în așa fel încât să pară că-s stăpâne pe sine.

Cum să fii stăpân pe tine în astfel de situație? Și de ce ai fi? Perioada asta a vieții înseamnă, în primul rând, fix asta: emoții. Și s-a văzut asta. Și ce bine că s-a văzut. Asta a făcut ca evenimentul să fie unul autentic.

Foarte frumoase lucrările elevilor. Foarte frumos momentele muzicale susținute de Alexandra Tout – voce, și Raul Zubașcu – clarinet. Foarte frumoasă atmosfera. Foarte faină energia palpabilă care a umplut Galeria de artă. O energie care ar trebui să fie prezentă la orice eveniment de genul ăsta. Și, da, e fain să vezi că, la final, toți sînt cu zâmbetul pe buze.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *