În umbra războiului, cenzura și suprimarea libertății de exprimare își arată fața hidoasă

Când toată lumea e atentă la războiul de lângă noi, aproape pe neștiute, cenzura pune stăpânire pe societatea românească. Și nu numai.

Când un trust de presă, o publicație ori un site, ba chiar și un cont personal se închid pentru că nu convin cuiva, este cenzură. Sau un fel de a se băga pumnul în gura oricui deranjează sistemul. Iar asta ar trebui să-i dea oricui fiori. Și oricât ar rânji unii când aud de ”sistem”, bucurându-se că ăia de nu-i plac lui sînt reduși la tăcere, cenzura, chiar dacă frumos ambalată, ține de dictatură. Iar atunci când dictatura își arată fața hidoasă, e un semn că libertatea individuală este pe cale de a fi reprimată. Așa cum s-a întâmplat, de altfel, în ultimii doi ani, timp în care unii aplaudau frenetic, ba chiar ar fi pus umărul ca să le reducă și mai mult din libertățile individuale celor care nu zic, gândesc ori repetă sloganuri la fel ca ei.

Fake news… Folosindu-se de sintagma asta,  oricine poate urla în gura mare, atunci când nu-i convine ce se scrie ori spune, că e minciună, că e fake news, și, ca atare, trebuie interzisă acea opinie. Cine hotărăște ce e fake news și ce nu? Trebuie să fii… foarte redus mintal, ca să nu zic altfel, dar și cu o lipsă crasă de bun-simț și respect față de ceilalți, să spui că doar o parte emite fake news-uri, cealaltă scoțând pe gură ori în scris doar adevărul.  

Despre articolele din Codul penal care apar tocmai ca să poată fi folosite împotriva oricui nu convine, nu mai zic nimic. Că nu se știe niciodată când i se năzare cuiva să se folosească de asta și să spună că, dacă am zis că afară plouă, e o suspiciune rezonabilă că am incitat la ură împotriva celor care nu și-au adus umbrela cu ei la serviciu. Deci, clar, amendă sau pușcărie (fetișul post ’89 al multora dintre români).

L-am tot citat pe Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller, pastorul luteran german, cunoscut pentru vederile sale antifasciste, unul dintre reprezentanții rezistenței germane, care a scăpat cu viața după detenția în diferite lagăre de concentrare. Și o să-l mai citez până o să înțeleagă toți că dictatura, de orice fel, o să îi pună pe toți la zid, indiferent ”de-al cui ești”:

„Când au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *