Însemnările unui ”nebun”

Asta-i pentru voi, cei pe care lumea ”normală” îi numește ”nebuni”.

Nebun… prima oară când ți se spune așa (în general ți se dă de înțeles, nu ți se spune în față) te simți oarecum pierdut, și încerci să îți dai seama ce e în neregulă cu tine. Și oricât ai încerca, nu găsești nimic care să îți răspundă la întrebarea: ”ce e în neregulă cu mine?”. Nu e nimic în neregulă cu voi. Vă zic din proprie experiență, vechimea mea într-ale ”nebuniei” m-a făcut deja de neînvins, chiar dacă de multe ori a durut. Așa că, în toată nebunia asta veche de când sufletul, s-ar putea spune că știu despre ce vorbesc. Sau poate nu…

Acuma, eu vă zic vouă, așa cum mi-am zis și mie. Uitați-vă la lumea din jurul vostru. Vă place ce vedeți, vă simțiți ca făcând parte din lumea aceea? Nu vă place, așa-i? Ei bine, atunci când cei făcând parte din lumea asta superficială (în care nu aveți cum să vă găsiți locul) vă numesc ”nebun”, luați-o ca pe un compliment. Adică vreți să fiți la fel ca cei mulți, goi, ipocriți, lipsiți de orice fel de scânteie interioară? Nu, nu vreți asta. Așa că zâmbiți larg când vi se spune că sunteți nebun, e o confirmare că scânteia din voi există și vă face altfel decât ceilalți. Și, oricum, chiar dacă v-ați preface că sunteți parte din lumea ”normală”, e doar o chestiune de timp până când n-o să mai puteți suporta prefăcătoria asta și o să o dați naibii de ”normalitate”. Pentru că sunteți mult mai mult decât ceea ce pot alții să vadă. Așa că, vă zic, fiți nebuni! Nebunia asta e dovada că sufletul e cel care vă ia de mână și vă trage după el, în toată nebunia asta de-a viața. Pentru că a fi viu chiar asta înseamnă: a fi ”nebun”.

E în regulă să fiți nebuni. Ce înseamnă a fi nebun? Înseamnă a simți, a dori, a iubi, a vă durea pentru că iubiți… Înseamnă să te accepți așa cum ești, fără a-ți cosmetiza ființa de dragul acceptului social. Înseamnă a alege aventura vieții, în detrimentul confortului personal. Știți, voi, nebunilor, cum se traduce lumea normală? În doar câteva cuvinte: ”papa, caca, papa, caca, sex, bani, agoniseală”… și cam atât. Ce ar putea să vă facă să vă simțiți ca făcând parte din lumea asta? Da, prietenii o să vă întoarcă spatele. Nu le purtați pică, nici nu-i învinovățiți. Pur și simplu nu pot să vă vadă așa cum sunteți, nu vă pot vedea scânteia interioară, nu vă pot vedea sufletul arzând a viață. Și chiar dacă știți că ați fost acceptați în lumea normală atâta timp cât ați fost privit ca o curiozitate, ca ceva nou, ca un fel de trofeu, bucurați-vă că ați putut oferi chiar și doar atât. Până la urmă, noi, nebunii, suntem invincibili. Pentru că avem ceva ce ceilalți (mulți, prea mulți) nu au: suflet. Așa că trageți aer în piept, zâmbiți larg și fiți nebuni! Lăsați-vă sufletul să vă ia de mână și să vă tragă după el în nebunia numită viață!


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *