Ca bou’ la poarta nouă. Cam așa te țin cei de la Casa Județeană de Pensii Sălaj. Un ghișeu (1) pentru pensii și alte drepturi sociale. Adică un ghișeu (1) pentru toți cei care vin acolo. Uneori, conform informațiilor, mult peste 50 de oameni (în același timp). Deci, un ghișeu (1).
Da’ celelalte două etaje pentru ce-s? Adică, da, sinecurile sunt omniprezente în toate instituțiile statului. Dar, totuși, ceilalți, nesinecuriștii, cum ar veni, ce fac acolo? Sunt chiar așa de ocupați-importanți, încât nu pot să lase un birou, două, pentru ceva referenți de specialitate, care să îndrume oamenii, să le spună ce acte și ce pași trebuie să urmeze pentru a depune un dosar?
Unu. Atât. Un ghișeu (1) pentru toți cei care vin pentru dosare.
Și mai e ceva. Cum rămâne cu informațiile private, care, că de asta-s private, privesc doar persoana în cauză, nu pe toți ceilalți (mulți, foarte mulți) aflați la coadă. De ce-s la coadă? Pentru că există un singur ghișeu (1), și se stă la coadă ca la plăcintărie. E drept, și oamenii se îmbulzesc și își suflă în ceafă unii altora, de zici că fix atunci urmează să se sfârșească lumea.
Deci, cum rămâne cu informațiile private? Chiar nu se găsește încă un birou, unde să poată sta omul pe scaun, iar o persoană avizată să-i răspundă la întrebări și să-l îndrume? Un birou unde informațiile să rămână private. Nu. Nici vorbă. Ca vitele în staul. Sau ca bou’ la poarta nouă. Așa sunt ținuți oamenii acolo, la Casa Județeană de Pensii Sălaj. Zero respect. Zero spațiu privat.
