La jumătatea călătoriei către Lună

Dacă ar fi să las pădurea-mi
să crească fără mine,
dispărându-mă,
descântându-mă,
acoperindu-mă
cu o ploaie Dumnezeiască-autumnală,
transformând neliniștea frunzelor
ce stau să cadă
într-un drum către acasă,
cât de mult și cât de departe
s-ar auzi ecoul dorințelor
strigându-mă din urmă?

O să-ți acopăr zborul cu ploaia,
am auzit pădurea în urma mea,
ghidându-mă,
legănându-mă,
șoptindu-mă
de parcă aș fi zburat toată viața
printre morțile-mi nerepetate,
de parcă aș fi murit și înviat de fiecare dată
când lacrimile-mi au refuzat să cadă pe pământ,
ca oricare alte lacrimi,
și s-au transformat în nori albi,
urcând către ceruri.

Mi-e dor… mi-e dor…,
m-a îngânat ecoul,
urmându-mă,
respirându-mă,
rugându-mă
să mai stau, să-i mai hrănsec
nevoia de ploaie autumnală
cu vise și dorințe urmând a fi împlinite
ori fugind de ele printre culori inventate
doar ca să nu trebuiască să vorbesc
despre ele, despre aripile-mi
larg desfăcute a îmbrățișare
la jumătatea călătoriei către Lună,
acolo unde m-am oprit
doar de dragul de a mai privi-o
așteptându-mă.

Și-n ochi îmi arde și acuma Luna…
iubirea mea e pentru totdeauna…


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *