La Muzeu, din păretare s-o făcut o expoziție faină tare

Păretarele expuse pe pereții beciului cultural de la Muzeul din Zalău îți creează o bună dispoziție prin naivitatea cu care au fost scrise mesajele. O naivitate de bun-simț așezată la vedere pe jolj (pânză subțire și fină), un fel de mesaj de întâmpinare a oaspeților care treceau pragul caselor de la sat.

Datorită Olimpiei Mureșan și Cameiei Burghele, cele care au realizat expoziția de la Muzeu, mesajele ăstea cusute pe jolj acum multe zeci de ani îi întâmpină pe toți cei care vor să vadă expoziția. Și merită văzută.

Chiar dacă expoziția găzduită în beciul cultural poate părea că e la fel în poze ca în realitate, nu e. Iar asta pentru că pânzele pe care au fost cusute mesajele, cu tot cu grafica de rigoare, atunci când te apropii să le vezi mai bine, îți transmit mesajul altfel decât ar putea-o face o fotografie. Plus că expoziția asta, datorită naivității atât de sincere, e ca un exercițiu de imaginație, încercând să găsești corespondentul contemporan, sub formă de comentariu (că tot e la modă) la mesajele bunicilor:

– Cine n-are vara minte, iarna nu mîncă plăcinte. (Asta-i atât de naivă – preferata mea, de altfel – că n-are cum să aibă corespondent în zilele noastre. Fiindcă naivitatea s-a dus naibii. Acum avem facebook).

– Ordinea și curățenia este cinstea femeelor. (Fată, ești proastă? Care curățenie? Vrei să-mi stric unghiile? Știi câte ceasuri am stat la cosmetică să mi le pun?  Și care ordine? Vrei să zici like-uri, nu? Stai că trebuie să îmi țugui buzele a botic de rață, că fix acuma îmi fac un selfie să-l pun pe Insta. Pupici! Of, fir-ar, am uitat să-mi ridic piciorul, ca să mi se vadă cât de bombat mi-e fundicul).

– Tinerețe fără amor, ca primăvara fără flor. (Fără amor? De care? Că-s atâtea genuri de amor, că n-ajunge o primăvară la câte flori îți trebuie pentru fiecare).

– Te rog dragă gîscă nu-mi strica pălăria. (La mesajul ăsta, corespondentul actual ar fi o înjurătură. Cu cât mai multe spurcăciuni, trivialități și organe genitale, cu atât mai gustată de puțoi, fufe, cocalari și alte specimene sociale de succes. Evident, gâsca n-ar supraviețui).

– Soțul meu dacă nu rămâne acasă, ușor se poate să găsească un musafir la masă! (Acuma, serios, cine nu-și dorește musafiri la masă? Și nici nu trebuie să fii măritată, ca să ai musafiri. Nu credeți? Întrebați-le pe fetele de 14-15 ani. Vă zic ăstea ce și cum de nu îți vine să te mai pui la masă. Nu de alta, dar costă).  

– Nu e trandafir fără spini, nici viață fără suspin. (Neee, dacă te apuci să comentezi acum despre trandafir, odată te trezești că ești peeeseeedeee! Așa că mai bine nu.)

Mai vreți? Mergeți să vedeți expoziția.


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *