Lumina, ca exercițiu de umanitate

Trăim într-o perioadă în care credința, cu tot ce ține de ea (indiferent de religie), e atacată din toate părțile, ca și când unii (din ce în ce mai mulți) n-ar mai avea loc nici de credință, nici de credincioși. Ba, mai mult, nu mai au loc nici de țărani și tot ce ține de ei. Credința și țăranii, din punctul de vedere al ”știm noi mai bine, pentru că noi suntem deștepți, iar voi, ceilalți, proști” sunt lucruri perimate. Ba chiar și istoria e un lucru perimat, așa că nu au loc nici de istorie, și vor să o șteargă, pentru că, zic ei, ”nu avem nevoie de trecut, trăim în prezent”. Și, ca atare, nu scapă nicio ocazie să arunce cu noroi peste credință, țărani, istorie… de fapt cam peste tot ceea ce îi încurcă în a face lumea să ”progreseze”.

În timpurile ăstea, poate că ar fi bine să ne uităm mai atent la imaginea de mai sus. Nu, nu neapărat la simbolul religios ori la arhitectura Catedralei ”Sfânta Vineri” din Zalău, ci la lumina care răzbate din întuneric. Așa, ca exercițiu de umanitate.


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *