Iubire…
linia dintre real şi visare e atât de subţire
Viaţă…
anotimpurile au nume, moartea încă se învaţă
Sinceritate…
lumile ipocriţilor sunt întotdeauna plate
Respect…
noţiune perimată, bunul simţ e considerat defect
Bunătate…
e atâta răutate-n oameni, scapă cine poate
Prietenie…
în ochii celor meschini e cea mai mare erezie
E atâta încrâncenare în a întoarce spatele unul altuia încât aproape a devenit religie. O religie a neputinţei şi răutăţii. Până şi salutul a devenit o corvoadă. De cele mai multe ori e mort, doar o şuierare sub formă de cuvânt, rareori sincer şi însoţit de zâmbet, iar prietenia a devenit doar monedă de schimb.
