Fiorul regăsirii de sine nu moare
niciodată,
atunci când zbaterile interioare,
toate deodată,
ți se așază în privire.
E un naufragiu într-o eternitate
delicată,
o inimă împărțită-n jumătate,
stând nemișcată
între ziua cea dintâi și nemurire.
Regăsirea se-mparte uneori la doi,
și zbori
și tu, și cealaltă parte din amândoi,
printre scrisori
destinate aceleiași povești de iubire.
Se termină o poveste, apoi încă una.
Dintre toate,
rămân cu tine pentru totdeauna
cele nerepetate,
acele clipe eterne desprinse din nemărginire.
