O, ce veste minunată!

Crăciunul nu este despre mâncare ori băutură… Crăciunul nu este despre cadouri sau chefuri… Crăciunul nu este despre artificii ori umblatul în gașcă pe străzi noaptea… Crăciunul este despre speranță, credință și iubire. O dată pe an, ne redescoperim smerenia, bunul simț, respectul și credința. Ne facem că nu vedem lumea din jur. Și îi dăm înainte cu ”nu e despre, ci despre…”. Dar e doar un clișeu. Și, tocmai de aceea, fals.

Fiecare zi e așa cum o vrea și cum o percepe fiecare dintre trăitorii pe lumea asta. Pentru unii Crăciunul înseamnă să mănânce până li se face rău, pentru alții înseamnă să bea până cad morți de beți, pentru unii înseamnă ”eu îți dau ție un cadou, tu îmi dai mie un cadou”, pentru alții înseamnă să-și facă un fel de calendar cu realizările de peste an și să le afișeze  pe rețelele de socializare, satisfăcându-și vanitatea care le conduce viața. Așa, și? Măcar sînt cinstiți față de ei înșiși.

Nu poți să le insufli oamenilor credința ori dragostea o zi pe an, pentru că ”așa trebuie”, pentru că despre asta e vorba în ziua asta. Nu poți să le arăți obrazul doar pentru că gândesc (ori nu gândesc), simt (ori nu simt), văd (ori nu văd) lumea cum și cât pot. Tocmai pentru că nu despre asta e vorba. La fel cum respectul și bunul simț nu înseamnă nici pe departe să îngenunchezi pe stadioane, cu mâna la inimă, pentru că demult, în istoria omenirii s-au întâmplat lucruri tragice. Nu-s nici despre drapelul curcubeu pe care trebuie neapărat să-l pui la vedere, în semn de respect pentru orientarea sexuală a fiecăruia. Nu-s nici despre a striga ”regulile sînt reguli”, bucuros că ăla de care nu-ți place nu e lăsat să intre într-o țară (chiar dacă un campion, un sportiv desăvârșit), doar pentru că nu a vrut să își facă un vaccin.

Respectul e o atitudine, nu un buzdugan pe care să-l folosești ca să le spargi capul celor care ție nu îți plac.

Bunul simț e bun simț atunci când e o pornire sinceră, nu o conduită socială pe care ți-o impui cu diferite ocazii, doar ca să dea bine ori pentru că ți s-a spus (direct ori indirect) că dacă zici asta ești inteligent și educat, altfel ești prost.

Bunul simț îl ai, sau nu. Nu poți să îl dozezi: la ăia, că de ăia îmi place, da; la ăilalți, că de ăilalți nu îmi place, nu.

Pentru unii, Crăciunul e doar un mit cu iz religios, pentru alții zi de adunat cu prietenii la un chef ori o zi ca oricare alta. E treaba lor cum văd ziua asta, și nu-i nimic greșit în a vedea lumea ”cu ochii tăi”. Pentru cei înzestrați cu suflet, însă, Crăciunul este despre o veste minunată. E despre acel Om care a spus, atât cât l-au lăsat ceilalți oameni, o poveste despre ce înseamnă iubire. O poveste despre o altfel de lume, una în care sinceritatea e o virtute, iubirea necondiționată e o virtute, modestia e o virtute, prietenia e o virtute, bunătatea e o virtute, tandrețea e o virtute, simplitatea trăirii e o virtute, blândețea e o virtute, grija față de toate ființele e o virtute, altruismul e o virtute, sacrificiul de dragul celorlalți e o virtute.

Ce e aceea virtute? Ceea ce îl face pe un om mai bun – calitatea, integritatea morală. Sau, dacă vreți, sufletul. Asta îl face pe om mai bun. Și pentru toți acei înzestrați cu suflet, Crăciunul e despre ”O, ce veste minunată!”


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *