Am văzut-o venind către mine, dându-și avânt călare pe o trotinetă simplă. S-a oprit în fața mea și mi-a zis:
– I-auzi: jucam la cazino, și pierdeaaam…
M-am uitat la fetița de vreo 6 ani din fața mea, cu codițele ei împletite cu ceva șnur roșu, așa cum își împletesc părul fetele de etnie romă, care îmi fredona o melodie. I-am zâmbit larg, oprindu-mă în loc:
– Aud. Da’ ce-i asta?
– Cum ce-i? Cântec.
– Și de unde-l știi?
– De unde-l știu…
Nu și-a continuat răspunsul, ci a început să râdă așa cum doar copiii o fac, ascunzându-se la vedere. Apoi, în timp ce continua să fredoneze, și-a continuat ”interviul”:
– Da tu ai nevastă?
– Nu am.
– Da de ce?
– Nu îmi place cum sună ”nevastă”.
– Da cum?
– Prietenă.
A tăcut puțin, privind în sus, în gol, semn că se gândește la ceva. N-a fost nevoie să întreb la ce se gândește. Mi-a spus chiar ea, privindu-mă cu ochii mari:
– Atunci, vrei să fim prieteni?
– Vreau.
A zâmbit larg, apoi și-a întins degetul înspre fața mea, ca și cum ar fi vrut să mă arate mie însumi, continuând să fredoneze, stând proțăpită cu un picior pe trotinetă. Apoi, în cel mai simplu fel cu putință, și-a fluturat mâna în semn de salut și a plecat, dându-și elan pe trotinetă, lăsând în urma ei un fel de ”la revedere” muzical: ”Jucam la cazino, și pierdeam…”
Am plecat și eu mai departe, continuându-mi plimbarea pe străzile orașului, aproape pustii. Când am ajuns către centru, iar străzile s-au umplut de oameni, m-am uitat la ei întrebându-i mut: ”Ați văzut-o pe fetița cu trotineta? Ați văzut ce ușor e să îți faci prieteni, atunci când ești cu sufletul curat? De ce, odată devenind oameni mari, prietenia e doar o monedă de schimb social? Și nu mă întrebați ce-i așa mare lucru prietenia. Fiindcă e. Prietenia e fundația iubirii. Iar iubirea necondiționată e fundația sufletului. Da, știu, sufletul e pentru visători, pentru inadaptații social, pentru cei care nu umblă cu cărțile motivaționale în buzunar, pentru cei pentru care iubirea e mult mai mult decât o simplă atracție sexuală, pentru cei care își poartă inima la vedere. Da, știu, doar proștii își poartă inima la vedere. Acum există hashtag-uri, există coduri QR, există certificate și diplome pentru orice, există team-building-uri, și toți spun că sînt nonconfomiști, deși mentalitatea de turmă e cea care le conduce viața. Iar ipocrizia, nepăsarea, răutatea și vanitatea calcă cu bocancii peste orice urmă de umanitate. Prietenie, iubire? Astea-s pentru proști…”
